S-a întâmplat…

S-a întâmplat de câteva ori să-mi uit sufletul pe-un scaun. Năuca de mine… Așa fac uneori. Uit.Uit că-l am cu mine și-l pierd. Ba se amestecă cu iarba, ba cu pământul. Ori s-afundă în vânturi și ploi. Mereu îl uit, cel mai des, pe-acolo pe unde stau cel mai mult. Și, de cele mai multe […]

Citeşte mai mult

Când iubești…

Știi, Cerule?Când iubești, rupi bucăți din tine… Faci asta de fiecare dată când simți. Azi rupi dintr-un colț, mâine din celălalt colț, poimâine din mijloc. Și-i dai celui pe care-l iubești. Până te trezești într-o zi că nu mai ai din ce să dai. Nu mai ai din ce să rupi. Pentru că i l-ai […]

Citeşte mai mult

Viața se simte!

Omule drag…când ți-ai rezemat, ultima dată, urechea de inimă ca s-o asculți?Ah, ai crezut că inima ta n-are voce, nu?N-ai avut timp s-o auzi cum în fiecare zi îți strigă în piept… Când ți-ai vârât, ultima dată, vârful degetelor în râurile care curg prin ea?Ah, ai crezut că inima ta n-are râuri, nu?N-ai avut timp […]

Citeşte mai mult

Hai, urcă-te pe scenă!

Hai, urcă-te pe scenă!Hai, omule! Ia-ți rolul în serios și joacă-l!Fii cel mai bun actor! Râzi, plângi, tăvălește-te pe întinsul scenei, rostogolește-te! Pansează-ți juliturile și ridică-te! Încetează să te lamentezi!Hai, șterge-ți lacrimile și ia-o de la capăt! Ai aripile lui Dumnezeu în tine!Știu! Vor fi mulți care vor trece nepăsători pe lângă tine. Vei primi […]

Citeşte mai mult

Ți-am dat…

Ți-am dat o bucată din sufletul meu ca să-ți pansezi rănile din care-ți curgeau șiroaie de lacrimi.Acum ai uitat. Te-ai vindecat și nu mai știi. Nu mai știi pe unde ai aruncat-o. Probabil într-un colț al casei. Probabil într-un dos al camerei. Ori i-ai făcut vreun nod și-ai aruncat-o peste gard, în mijlocul drumului…Te-ai gândit […]

Citeşte mai mult

Iubirea din inima mamei…

Până s-o nasc, mă tot întrebam cum va fi. Mărturisesc sincer că-mi era teamă. Mi-era teamă că n-am să pot s-o iubesc cu atâta intensitate ca pe prima. Mi-era teamă că n-am să știu să le arăt iubirea în mod egal. Că n-o să mă descurc…Astăzi, am înțeles că în inima unei mame nu există […]

Citeşte mai mult

Când ai 18 ani…

Când ai 18 ani, ții Soarele în mâini. Te simți stâpânul propriului destin. Clipele n-au ceas, iar timpul parcă-i un ineluș pe care-l porți la degetul mic și pe care-l mai sucești din când în când în scop de anti-plictiseală. Ești zămislit din speranțe. Înalți zmeie viu colorate până în adâncul Cerului. Râzi. Ești nebun. […]

Citeşte mai mult

Dacă secundele mele…

Dacă secundele mele ar avea muguri, le-aș turna apă din ploi să înflorească. Dar timpul meu nu înmugurește. Darămite să-nflorească… Cum își trage plapuma, noaptea, se plimbă. Pornește hotărât de la o stea la alta, ascunzându-se în joacă, în spatele norilor. Iar când se ivesc zorii, coboară ușor prin aer ca un fulg. Nu se […]

Citeşte mai mult

Nu aparținem nimănui

Nu aparținem nimănui. Niciunui loc, niciunui seamăn, nimănui. Doar propriei noastre minți. Ceea ce gândim se oglindește în ceea ce suntem. Dacă-n mintea noastră am strâns valori atunci vom fi niște oameni de valoare. Dacă am strâns mizerii, vom fi niște oameni mizerabili. De la minte pleacă cârma vieții! Când vom conștientiza acest lucru, vom […]

Citeşte mai mult

Eu nu te întreb

Eu nu te întreb nici cine ești și nici ce faci…De ce m-ar interesa ceva care nu mă privește…?!De ce-aș duce grija cuiva și nu pe-a mea?De ce-aș pune lupa gândurilor mele peste faptele altora?De ce-aș murdări când aș putea să curăț?De ce-aș dărâma când aș putea să clădesc?De ce-aș scobi în răni când aș […]

Citeşte mai mult