A doua minune…

În ființa mea bate încet o altă inimă. O inimă care respira o dată cu mine și pe care, într-o zi am s-o văd alături de cealaltă, stând la căpătâiul sufletului meu, ținându-mi în palmele lor, mâinile îngălbenite. Nimic nu-i mai frumos ca atunci când știi că ai putut lăsa in urma ta, bucăți din tine. Bucăți în care ai plantat soarele si ai lăsat sa curgă izvoare de iubire. Cam despre asta-i viața… despre ceea ce lași în urmă, despre suma bucuriilor pe care ai putut să le așezi în fiecare om, despre amintirile pe care reușești să le strângi într-un ghem din care mai târziu să-ți poți țese bucurii…