
Acum câțiva ani, am trăit experiențe care mi-au marcat existenta. Dacă înainte mă socoteam pentru ceva, astăzi consider că-l merit… Îl merit pentru că SUNT. Sunt vie, respir și iubesc… Acum să expun pe scurt povestea care m-a determinat să mă schimb: tata, un om sănătos toată viața , a aflat la un simplu control cum că, din cauza unei bubițe , are cancer . Un an mai târziu, cumnata mea, crezând ca are o răceală care nu-i mai trece, află că de fapt, are leucemie. Drumuri in spitale, priviri triste, oameni pierduți sufletește … asta vedeam adeseori .
Îi surprindeam cum priveau spre lumina geamului, plini de resentimente ca n-au trăit cât au putut până atunci, că agoniseala a fost mai importanta decât bucuria , îi vedeam cum, parcă își promiteau ca daca se fac bine, vor trăi altfel, dar n-au mai apucat… Și, într-o aglomerație nebună, apăreau rudele, prietenii, amicii, ș.a.m.d… manifestând o atenție deosebita… De ce numai atunci?! De ce trebuie un om sa se îmbolnăvească ca să se simtă iubit?! De ce se găsesc ” neapărat” bani, doar atunci când ești bolnav?! De ce nu poți face asta si când ești sănătos si vrei sa-ți faci o bucurie?! Stiu, niciodată nu găsești bani, niciodată nu găsești timp! Te-ai gândit vreodată ca iubirea si bucuriile pe care ai fi putut să ți le oferi, ți-ar fi mai șters din suflet unele dureri?! Nu, nu te-ai gandit! Te-ai gândit că vei trăi o mie de ani si vrei sa strângi avere cât cuprinde…
Află, omule, că trăim vremuri în care, bătrânețea se scurtează sau nici nu mai există, iar sănătatea este cea mai de preț! Trăiește cât mai frumos! Si eu am învățat asta!
Poate ar fi trebuit ca viața sa-i tranteasca la pământ din copilarie, ca pe mine, și altfel ar fi văzut viața, însă tind să cred că, prea mulți s-au născut în puf, ori n-au cunoscut necazuri și suferințe, motiv pentru care nu au prețuit viața..
Deja eu aveam 1 an când viața a dat cu mine de pământ, nu am avut copilarie, însă am trăit la intensitate maximă, m-am prins de orice speranța, trăiesc padiune orice bucurie, orice este frumos și bun savurez cu patos.. la cele 42 de primăveri ale mele, simt că am trăit 3 vieți până acum, pentru că am trăit, nu m-am jucat și continui să mă prind cu înverșunare de tot ce pot, de orice speranță, de orice bine și frumos, pentru că, traiesc, visez și am povești multe de spus, sunt prieten cu viața.. ea ma învățat :))
Asta lipsește oamenilor, uită să trăiască, uită să respire, uită să viseze, uită să zâmbească, uită să se bucure, ori nu mai găsesc bucurie în nimic, nici măcar în ei..
Cu Bucurie Înainte !!!
ApreciazăApreciază
Viata este o continua experienta , ni se intampla lucruri neobisnuite sau uneori banale din care avem mereu de invatat ! Minunat scris :”Traieste cat mai frumos!”
ApreciazăApreciază