Uneori , când merg pe drumul ăsta neștiut al vieții se întâmplă sa mă mai opresc în loc. Și nu pentru c-am obosit, ci doar, ca sa-mi întorc privirea, să văd ce am lăsat în urmă… Si-i văd departe pe unii oameni pe care i-am iubit, admirat sau prețuit, dar care n-au știut sau poate n-au simțit sa-mi răspunda cu aceeași iubire ori prețuire…. Ce valoare au avut vorbele lor pline de iubire declarativa când n-au mai existat faptele…?!

Alteori, viața te așază în mijlocul unor întâmplări diferite de tot ce-ai trăit până atunci. Diferitele tipologii de caractere te face sa-ți cauți haine pentru suflet, te face sa-nțelegi că oricât de mare, corect și valoros ai fi tu, oamenii “mici” te vor micșora în viziunea altora, în viziunea lor…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s