Sursa foto: internet
În poveștile mele toate ființele sunt bune. Sunt pline de lumină și dăruire. Sunt fluturi care roiesc prin florile din sufletul meu… Sunt izvoare lângă care mă opresc și din care beau însetată apa cunoașterii… Sunt stâlpi înalți de care mă rezem fără sa le simt duritatea. Sunt pașii pe care-i străbat apăsat fără să mă abat din mersul meu… Sunt picăturile de rouă care se preling pe genele mele uscate.Sunt brațe întinse care mă-nconjoară atunci când rămân fără veșminte și-i frig.Sunt făclii ce stau aprinse în întunericul vieții. Sunt Prieteni. Sunt Îngeri. Sunt Oameni. Și sunt …doar în poveștile mele…
Și poveștile pot deveni realitate cu ajutorul oamenilor!!! Minunat articol!!😇😇💙
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc mult!🤗😘❤️
ApreciazăApreciază
Foarte frumos! Eu sper că voi ieşi cumva din poveşti şi vor deveni parte din realitate.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😘🤗
ApreciazăApreciază
Credinta, speranta, si iubirea, sunt portalul paradoxal, Calea Adevarata,(unica) spre Viata vesnica, prezentata în Cuvântul lui Dumnezeu întrupat în Hristos, prin care, povestile, legendele si visele, se vor putea realiza obiectiv-pragmatic la vremea potrivita, daca vom rabda pâna la sfârsit…
O seara si o saptamâna binecuvâtate cu povesti minunate, împlinite si realizate, draga Vali !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc! Asemenea!🤗
ApreciazăApreciază
💖💖💖💖
ApreciazăApreciază
Unde-i lumina nu poate fi întuneric!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🤗😘
ApreciazăApreciază
🌼🌼🌼
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🤗😘
ApreciazăApreciază