Aşază-ți bucuria în suflet, respiră prin toți porii iubire… Netezește-ți gândurile și învelește-ți inima cu frunzele verzi și strălucirea soarelui. Răsucește în palme puful de păpădie! Încalță-te cu stropi de rouă, îmbracă-te cu florile copacilor, pune-ți pe cap o pălărie din raze și ascultă ciripitul păsărilor. Ridică-ți privirea spre cer si vei simți cum Iisus învie și se înalță în inima ta.❤️

Paște binecuvântat!

Crucii mari până la genunchi. Mătănii până la pământ însoțite de priviri pioase către icoanele sfințite… Totu-i perfect și admirabil până la inevitabila îmbrânceală… până într-acel moment în care toată pioșenia dispare! Le(Îi) vezi cum își aruncă cuvinte și priviri aprige, cum se împing! Dintr-o dată nu mai au loc! Își răsucesc brațele și mormăie a ocară ! Și-atunci, stimați credincioși/(-e) , unde vă este credința? Unde-i atitudinea de mai înainte, afișată atât de evlavios?

Oare, nu știm că cea mai sfântă crucie e cea înălțată din faptele noastre?!

Oare, nu știm că Dumnezeu, în casa lui și nu numai, ne vrea înțelegători, buni și blânzi?!

Oare, nu știm că în locul covoarelor scuturate ca nebunii, Dumnzeu preferă să ne scuturăm mintea de gândurile rele și bolnăvicioase?

Oare, nu știm că postul este pentru curățenia sufletului, nu ca să ne gârbovim flămânzindu-ne și să stăm certați cu anii?!

Oare, nu știm că degeaba ne călcăm pe picioare s-ajungem în fața altarului dacă în altarul sufletului nostru călcăm pe suflete?!

Cine esti tu, omule, sa-mi spui mie ce pot si ce nu?

Cine esti tu, să mă cataloghezi în funcție de capacitatea ta de percepție?

Cine esti tu, sa-mi îmbrâncești visurile și sa-mi îndeși în adânc idealurile?

Cine ești tu, sa-mi judeci alegerile, să-mi sugrumi încrederea etalându-mi experiențele și dezamăgirile tale?

Cine ești tu, să-mi creionezi destinul așezându-mi trăirile și faptele pe un șevalet șubred?

Cine ești?

Îți spun eu…

Ești un om care-L îmbrățișezi pe Dumnezeu doar în vorbe…

Ești un om care-și maschează frustrarea sub zâmbete perfide!

Ești un om dezamăgit de propriile trăiri, care nu conștientizează că felul ăsta rău de a fi te îndepărtează de oameni, de Dumnezeu…

Ești un muritor. Ca mine, ca ceilalți!

Și, dacă cumva ai uitat, îți reamintesc eu: la finalul piesei, peste toți cade cortina!

-Buna-ziua, domnule!

-Buna-ziua, doamnă!

– Cu ce vă servesc?

– Cu iubire… Aveți?!

Agățându-și mâinile în șold, mă fixează cu privirea și-mi răspunde:

-Iubire?! Doamnă dragă, iubirea nu există la vânzare! O găsiți în sufletele oamenilor…

– Am căutat-o mereu acolo, însă am întâlnit atâția care au vândut-o încât am crezut c-o voi găsi la taraba dumneavoastră…

Sursa: internet

Cand vreau sa vorbesc cu mine, închid ochii și cobor în suflet. Uneori il găsesc ghemuit, alteori, relaxat si liniștit.

Mă așez pe scaunul viselor și-l privesc.

E liniștit. I-am promis c-am să-l hrănesc cu raze de soare de fiecare dată când norii îl vor flămânzi și vor cerne furtuni asupra lui.

Când vreau să vorbesc cu mine mă îmbrobodesc cu rouă și alerg desculță în zorii zilei. Caut razele soarelui și dansez…

Când vreau să vorbesc cu mine m-aplec peste noapte și mă-nconjor de stele. Cuprind în palme luna și zâmbesc…