Oare nu știm?!

Crucii mari până la genunchi. Mătănii până la pământ însoțite de priviri pioase către icoanele sfințite… Totu-i perfect și admirabil până la inevitabila îmbrânceală… până într-acel moment în care toată pioșenia dispare! Le(Îi) vezi cum își aruncă cuvinte și priviri aprige, cum se împing! Dintr-o dată nu mai au loc! Își răsucesc brațele și mormăie a ocară ! Și-atunci, stimați credincioși/(-e) , unde vă este credința? Unde-i atitudinea de mai înainte, afișată atât de evlavios?

Oare nu știm că cea mai sfântă crucie e cea înălțată din faptele noastre?!

Oare nu știm că Dumnezeu, în casa lui și nu numai, ne vrea înțelegători, buni și blânzi?!

Oare nu știm că în locul covoarelor scuturate ca nebunii, Dumnzeu preferă să ne scuturăm mintea de gândurile rele și bolnăvicioase?

Oare nu știm că postul este pentru curățenia sufletului, nu ca să ne gârbovim flămânzindu-ne și să stăm certați cu anii?!

Oare nu știm că degeaba ne călcăm pe picioare s-ajungem în fața altarului dacă în altarul sufletului nostru călcăm pe suflete?!

12 gânduri despre „Oare nu știm?!

  1. În plus, în altarul sufletului tău, nu faci diferențe între oameni, nu judeci și nu pedepsești, sufletul nu are nevoie de un locaș de exprimare, pentru că se poate exprima oriunde și oricând. Mulțumesc pentru adevăr și sinceritate!

    Apreciat de 1 persoană

  2. De fapt cred că nu mai există credință, ci doar niște acțiuni condiționate de nevoile noastre. Mă duc la biserică pentru că aș vrea să fiu sănătos, pentru că vreau alor mei să le meargă bine, pentru că nepotul să-și ia examenele, pentru că sper să găsesc o slujbă bine plătită…și tot așa.
    E firesc să speri la ceva anume, dar credința nu are nimic de-a face cu târâtul pe genunchi și pe coate, cu pupatul moaștelor, cu degeratul prin frig la cozi interminabile în faţa lăcașurilor de cult. Degeaba faci lucrurile astea, dacă ura, răutatea, invidia, orgoliul sălășuiesc în adâncul tău. Îl poţi purta pe Dumnezeu în suflet oriunde și oricum, dar fără a condiționa dragostea de ceva anume.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Între cerul nemarginit si pamânt,
    e un singur si simplu Cuvânt.
    Scara infinita înspre Dumnezeu,
    ce’nalta sau coboara, Sufletul meu si-al tau…

    O saptamâna binecuvântata, Suflet frumos si luminos !

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s