Oare, nu știm?!

Crucii mari până la genunchi. Mătănii până la pământ însoțite de priviri pioase către icoanele sfințite… Totu-i perfect și admirabil până la inevitabila îmbrânceală… până într-acel moment în care toată pioșenia dispare! Le(Îi) vezi cum își aruncă cuvinte și priviri aprige, cum se împing! Dintr-o dată nu mai au loc! Își răsucesc brațele și mormăie a ocară ! Și-atunci, stimați credincioși/(-e) , unde vă este credința? Unde-i atitudinea de mai înainte, afișată atât de evlavios?

Oare, nu știm că cea mai sfântă crucie e cea înălțată din faptele noastre?!

Oare, nu știm că Dumnezeu, în casa lui și nu numai, ne vrea înțelegători, buni și blânzi?!

Oare, nu știm că în locul covoarelor scuturate ca nebunii, Dumnzeu preferă să ne scuturăm mintea de gândurile rele și bolnăvicioase?

Oare, nu știm că postul este pentru curățenia sufletului, nu ca să ne gârbovim flămânzindu-ne și să stăm certați cu anii?!

Oare, nu știm că degeaba ne călcăm pe picioare s-ajungem în fața altarului dacă în altarul sufletului nostru călcăm pe suflete?!

12 comentarii

Lasă un răspuns la Constanta Cretu Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s