Stăteam la rând la poștă. În fața mea,o doamnă în vârstă își încasa pensia de peste 1.700 lei. Nu era așa fericită că intră în posesia lor….(m-am dus cu gândul la bunicul meu, care toata ziua aștepta la poarta să-i vină pensia de 600 de lei…😂)
Îmi spun in gând: ce-o fi fost la viața ei de are atâta(nu e extraordinar de mult, dar comparativ cu altele, e ceva). Încep și o analizez, imi părea ciudata….avea papuci în picioare, parcă puțin mari, o gentuță cu iz vechi, însă întreținută foarte bine, sprâncene creionate ușor depășite de contur.
Își suceste privirea către mine și-i zâmbesc. Descopăr un om plăcut. Începe sa-mi vorbească cu o exprimare si o inteligență deosebită , cu un bun simț ieșit din comun. Într-un final, aflu ca avusese diverse funcții la viata ei, care mai de care, mai interesante. Regretul vieții era acela că n-a putut avea copii. Printre lacrimi mi-a spus cât îi e de greu… Atunci am înțeles că pofta de vorbă venea din singuratatea ce-o trăia într-un apartament singură. Soțul îi murise de mulți ani. La sfârșit, mi-a multumit de multe ori că am asculat-o și am vorbit. Însă cum să nu vorbești si sa nu asculti un om de la care ai ce sa înveți și in a carei privire regasesc ceva din bunicii mei… 💖

Morala : niciodată nu trebuie sa judecam omul după aparență , viața fără copii e searbădă și tristă pentru unii oamenii, iar banii, niciodată nu cumpără fericirea unui om deștept.