Știi?

Știi?

Mai demult, îmi păsa de felul în care mă vezi.

Îmi păsa cât contez pentru tine.

Îmi păsa dacă mă vei primi în inima ta pentru totdeauna.

Îmi păsa dacă la masa bucuriei tale mă vei invita oricând să ospătez. Îmi păsa toate astea și mai mult decât atât.

Îmi făceam rostogol în suflet ca sa-nțelegi că-n mine stau gata aprinse făclii de iubire.

Astăzi, nu-mi mai pasă.

Astăzi, am înteles ca inșii strâmbi la minte, te vor „strâmba” oricat de drept ai fi tu.

Am înțeles că cei mai mulți dintre oameni te vor bine, dar niciodată mai bine decât ei…

Am înțeles că Dumnezeul meu, de cele mai multe ori, nu este și al tău.

Am înțeles că n-am dreptul să-mi justific alegerile și faptele, atâta timp cât hrana mea nu-i din traista ta.

Am înțeles că valorez atât cât sunt, nu cât spui tu. Singurul evaluator corect rămânând întotdeauna Dumnezeu.

Ce-i viața asta?…

S-a dus un om. Și, odată cu el, probabil mulți alții… Cauza? Nu mai e de mult o enigmă! Toți știm că cel mai des se moare din cauza acestui „prieten rău” care se leagă de tine și aproape că nu mai pleacă niciodată! Domnul C, să-i spunem… Un „prieten” care apare dintr-o dată și-ți invadează toată ființa și viața. Uneori, pleacă singur, alteori nu vrea decât cu tine. Oricât ai incerca sa-i explici că ești mamă si-ți clocotește sufletul de durere, nu înțelege! Te îmbracă cu straiele speranței, ca mai apoi să ți le smulgă dintr-o dată. Îți bate cuie în inimă cu fiecare privire a copiilor tăi. Ori a părinților. Trăiești între dezamăgire și speranță. Regrete și deznădejde. De ce tocmai tu? Nimeni nu știe să-ți raspundă… Probabil că domnul C și-aruncă zarurile și depinde de ce-i pică! E doar o chestie de hazard… Bat de trei ori în lemn, să ne ferească Dumnezeu, să-i picăm la nenorocitele de zaruri! Din păcate, cei mai mulți dintre noi trăim pentru a avea și uităm că cel mai important este să fim. Construim afară până la lăsarea întunericului și uităm s-aprindem lumina și să zidim în noi. Uităm că la plecare, nu luăm nimic. Decât ce-am reușit să semănăm în alte inimi…

Copil sensibil,sa-mi stai în suflet toată viața!

Adeseori copilul din mine se joacă cu adultul de astăzi. Își pleacă capul ușor pe spate și mă prinde de mâini, răsucindu-mă ca-ntr-un joc magic… Uneori se așază pe iarbă alături de mine și suflăm amândoi în zeci de păpădii! Alteori, alergăm desculți ținându-ne de mână și scotocim nerăbdători prin grămezile de amintiri! În nopțile cu lună plină ne prind zorii depanând povești. Traversăm prin palate, stăm la masă cu zânele, apoi adormim. Ne trezim deodată zgribuliți de zgomotul timpului, al vieții! Copil sensibil, te iubesc! Sa-mi stai în suflet toată viața!

La mulți ani copiilor de toate vârstele !❤