S-au trezit de câteva ore. Mă uit la ele și n-aș putea să-mi imaginez vreodată altceva. Parcă și gândul se arcuiește și fuge. Nu! Nu pot să-mi imaginez durerea acelei mame care și-a pierdut copilul! E peste puterea mea! Simt cum sufletu-mi intră grăbit într-o stare de metastază! Parcă-s ciuruită milimetric de gloanțe! Mă uit la ele și parca le-as zidi în mine și-as coborî în pământ. Ca o cârtiță mi-aș săpa cararea!! Si-as sta acolo pentru totdeauna!