de 
Vine o vreme când îți faci un inventar în suflet: ce ai adunat, ce ai aruncat și ce ți-a mai rămas… Sunt unele povești de viață pe care le-ai lăsat in urmă, altele parcă-ți stau cățărate de suflet… Arunci cu bucurii în ele sperând că se vor desprinde și vor cădea. Însă, nu. Durerile nu cad. Stau acolo, prinse strâns de colțurile amintirilor. Uneori te răsucesc ca-ntr-o ceață densă, alteori te așază gânditor chiar în mijlocul drumului… De cele mai multe ori, viața nu te îmbrățișează cu cele mai frumoase povești. Te prinde de mână și te aruncă acolo unde fără de întâmplare, trebuie sa fii. Puține sunt momentele în care alege să-ți devină prietenă. Uneori te dă în leagănul ei, alteori te-mbrâncește până te dărâmă… După ce alege sa te tăvălească bine, te saltă, îți mângâie tâmpla și-ți pune în brațe un scut cu care să pornești la drum. Înțelepciunea. Pe care ai reușit s-o dobândești sau…nu.
Frumos prezentat și foarte adevărat!
O zi cu bucurie 🌞!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc tare mult! Asemenea!🤗❤
ApreciazăApreciază
Cat adevar in cateva randuri frumos scrise. Multumim. 🙂
ApreciazăApreciază
Eu, mulțumesc!🤗😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ma bucur de ce am descopeit si m-am linistit cu gandul ca asemenea confesiuni ,profunde si sincere ,dar valoroase pentu cititori si cei dragi sunt adunate undeva ,pentru .,,eternitate ,, , universalitate ,de ce nu .Optimismul alimenteaza increderea si libertatea trairii ..FELICITARI,,,PORTRETUL RADIAZA FRUMUSETE SI PUTREA ,PRIN BLANDETE ,DE A PUTEA CUTREIERA PRINTRE CELE MAI ADANCI LABIRINTURI ALE GANDULUI SI SUFLETULUI .Succes si perseverenta . Marilena Grigore .
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vă mulțumesc mult, dna profesoara! Ce bucurie mi-ati făcut! ❤️
ApreciazăApreciază