Am avut momente în viața mea, în care m-am ghemuit într-un colț ca un copil abandonat, lipsit de părinți, lipsit de iubire…

Am avut momente în care, castelul din sufletul meu a fost cotropit, rămânând în urmă mormane de ruine…

Am avut momente în care, i-am cerut ploii sa-mi spele rănile, să ia cu ea durerile și să plece.

Am avut momente în care, doar brațele mele mi-au adus cele mai sincere îmbrățișări…

Am avut momente în care, i-am cerut timpului timp, neînțelegând că ce trece, e bun trecut…

Am avut momente în care, am coborât în mine și m-am privit îndelung. Voiam să ma simt, să mă iau in brațe și să-mi spun: Asta e! Va fi bine!

Am avut…momente. Toate ale mele.

Pe unele le-am pictat în formă de soare la intrare în sufletul meu, sa-mi fie lumină în vreme de întuneric. Pe altele le-am dat timpului. Să le îngroape el în trecerea lui.