Nu de mult am pictat pe peretele vieții a 36-a toamnă… Anul acesta am ales sa desenez copacii și frunzele toamnei altfel. Am ales sa-mi proptesc sufletul de-un șevalet în iarbă și să-i simt, să-i ating, să-i miros… 36 de ani. Mulți, puțini, nu știu. Știu că-s ai mei. Și au atâtea doruri si priviri adcunse în ei! Au atâtea lacrimi și-atâtea bucurii! Îți mulțumesc, Doamne, pentru tot! Fără Tine n-aș fi fost în nicio toamnă!
Mozaic de gânduri 