Ne naștem și trăim inconștienți

Ne naștem și trăim inconștienți de faptul că, într-o zi, o să ne și ducem… Creăm în jurul nostru o mie de planuri, de urzeli ieftine, o mie de fapte, care mai de care…ca și cum, statul asta pe pământ ar fi etern. Unii dintre noi am fi în stare să rupem bucăți din alte inimi doar ca să obținem trofee, neștiind că cel mai prețios trofeu este cel pe care îl obținem în inima noastra. Dăm de mâncare lingușelii vârându-ne adânc în buzunar ce e moral și demn… Uităm. Uităm sa fim Oameni. Scopul fiind cel mai adesea cauza principală. Purtăm o mie de măști care ne clatină tălpile. Mersul devine haotic și degradant. Tragem de tălpile pline de glod scuturându-le imediat cum se ivește o cărare. Răsucim priviri, șușotim, ne dăm coate… Ne transformăm in paiațe cu suflet de lut. Apoi ne privim in oglinda ca și cum am fi un întreg când, de fapt, în suflet, avem brațele amputate.