Unora…

Unora le ești util atât cât au ce folosi de la tine. Când nu, te ocolesc ca pe o groapă-n drum în care își mai aruncă din când în când propriile gunoaie… Nu din mâini, din suflet.

Unora le ești prieten atat cât ești dispus să le mângâi orgoliile, când nu, devii un nepriceput, un inadaptat, un incapabil…

Unora le displaci doar pentru simplul fapt că nu le încapi în inimă. Fără vreun motiv anume îți pun în palme buchete de spini, te îmbracă în haine rupte și te trimit prin pietre desculț… Pe acești oameni n-o sa-i vezi niciodată făcându-și procese de conștiință. Sunt cei mai nevinovați, cei mai corecți și punct. Oglinda în care se privesc e ruginită și spartă. Însă vopsesc crăpăturile și se fac că nu le văd. Se mint. Se hrănesc cu defăimare și minciuni! Pe Dumnezeul nostru l-au gonit la piață!