Unora le ești util atât cât au ce folosi de la tine. Când nu, te ocolesc ca pe o groapă-n drum în care își mai aruncă din când în când propriile gunoaie… Nu din mâini, din suflet.
Unora le ești prieten atat cât ești dispus să le mângâi orgoliile, când nu, devii un nepriceput, un inadaptat, un incapabil…
Unora le displaci doar pentru simplul fapt că nu le încapi în inimă. Fără vreun motiv anume îți pun în palme buchete de spini, te îmbracă în haine rupte și te trimit prin pietre desculț… Pe acești oameni n-o sa-i vezi niciodată făcându-și procese de conștiință. Sunt cei mai nevinovați, cei mai corecți și punct. Oglinda în care se privesc e ruginită și spartă. Însă vopsesc crăpăturile și se fac că nu le văd. Se mint. Se hrănesc cu defăimare și minciuni! Pe Dumnezeul nostru l-au gonit la piață!
Mozaic de gânduri 
Asa e și trist e ca sunt prea putini cei care fac invers decât ai scris în articol 😦
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Din păcate, da…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Of, cât de bine punctat un fapt atât de trist. Nu ştiu dacă ei vor înțelege vreodată. Se cred prea buni şi asta îi încurcă…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Asa este!🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Toți experimentam ceea ce ai scris. Pentru că e timpul celor anti-omenie!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Asa este , din păcate!🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oameni și oameni! Greu de spus altceva. Trebuie doar sa te nsotesti de cei ce-ți plac. 😬
ApreciazăApreciat de 1 persoană