Sunt un om care simte prea mult. Care caută esența cuvintelor și a întâmplărilor până la sevă. Unii mă numesc visător, alții sensibil și slab, iar cei mai puțini special. Sufletele oamenilor sunt oglinzi. Într-una te poți vedea chipeșă și întreagă, într-alta strâmbă și beteagă. Fiecare reflectă ce este. Cea mai sinceră oglindă rămâne întotdeauna sufletul tău. Așaza-te în fața ei, șterge-o de praf și privește-te! Nu-i așa că ești specială? Ești mai mult decât atât! Ai soarele-n privire și pe cap o coroniță de raze! Oamenilor sensibili le-au crescut stele în suflet. Și simt diferit. Celorlalți le-au crescut spini și se simt puternici și distincți. Puternic ești doar atunci când biciuit și tăvălit de oameni și viață, rămâi bun și cinstit. În rest, ești doar distinct…Iubesc oamenii care sunt gata să pună oricând în pământul din mine emoții. Și-l udă până răsare visuri din el. Ce oameni minunați!

Iubesc oamenii care plâng!Pentru că știu cum este atunci când stelele din noi se umflă și dau pe afară…