Lună: decembrie 2019

Crăciunul copilăriei mele

24 decembrie 1990 și ceva. Afară șuiera Crivățul iernii. Pe geamul din sufragerie se prelingeau haotic fulgi de zăpadă amestecați cu gânduri și visuri. Ale mele, ale surorii mele și probabil, ale tuturor. Stăteam cuminte, rezemată de un perete și le urmăream traseul cu privirea până se auzea deschizându-se ușa de la intrare a casei. Cu șuba pe el ninsă, cu fața și degetele … Citește mai mult Crăciunul copilăriei mele

Iartă-mă!

Aș fi vrut să încep cu: ce mai faci? Iar tu, probabil, mi-ai fi răspuns cu un glas gâtuit: bine… Prefer să tac și să te privesc. Mă simt vinovată și parcă nu-mi găsesc cuvintele. Te privesc. Ai capul plecat și ochii tăi luminoși se scaldă într-o baltă de lacrimi. E vina mea că ți-am pus în cârcă atâtea griji și atâția oameni care … Citește mai mult Iartă-mă!

Îți mulțumesc, 2019!

2019, mai ai puțin! Când trag linie și-i văd pe țoți din familia mea pe lângă mine, întregi și sănătoși, nu pot să spun decât că ai fost minunat! Îți mulțumesc pentru că nu mi-ai ciopârțit sufletul luând cu tine vreun om drag! Îți mulțumesc pentru piciorușele care au gonit prin casa mea și pentru glasurile cristaline ale copiilor mei! Prea multă liniște m-ar … Citește mai mult Îți mulțumesc, 2019!

Mi-am strâns genunchii…

Mi-am strâns genunchii la marginea lumii. Și m-am aplecat încet spre pământ. Cu ochii închiși l-am mângâiat. L-am mirosit. Mirosea a oameni. A oameni goi… Apoi, mi-am rezemat pleoapele de umărul timpului. Dădea s-alunece, hoțomanul… -Stai, timpule! -De ce fugi ?! -De ce te-mbraci în grabă cu speranțele mele? -Îndură-te și mai lasă-mi din ele… Ce vis hoinar este viața! Iar noi, uităm!Uităm s-o … Citește mai mult Mi-am strâns genunchii…

Iubirea nu bate la ușă(fragment)

-Alo, Luna? Dați-mi-o pe ea, vă rog! – Cine este? N-o cunosc! Cum arată, domnule? l-am întrebat râzând… -Are soarele în păr , iar în ochi frunze verzi. Și-n suflet un început de toamnă. -Ah, deci e frumoasă!? -Cea mai frumoasă! Și-am izbucnit amândoi în râs… – Știi, acum!… -Ți-am zis! Ești Luna de pe cerul meu și fără tine nu există noapte! Și-s … Citește mai mult Iubirea nu bate la ușă(fragment)

De vorbă cu tata…

Tata mă aștepta. Stătea pe pat cu o lumina în privire specifică unui părinte care nădăjduiește în iubirea copilului său. M-am aplecat și i-am sărutat fruntea caldă. -Ce faci, Eroule?  -Eh, nimic, tată!  – Fleacuri! -De-ale vieții! Cine, oare, nu știe că într-o zi, viața ne va face cu mâna luându-și “simpaticul” La revedere? Toți știm! Dar ne place așa să zădărnicim în uitare… … Citește mai mult De vorbă cu tata…

Bunicul

Strâng palmele reci și simt cum în venele mele îmi zvâcnește sângele cald al bunicului meu… Nu mai e demult. Și-a vârât în sân copilăria mea și a plecat acolo unde îngerii dansează cu luna printre miile de stele… De multe ori îl urmăresc cu privirea pe geamul aburind al sufletului meu și-l găsesc în căruța plină cu iarbă mânându-și calul pe ulițele prăfuite … Citește mai mult Bunicul

Adu-ne, Moș Crăciun!

Adu-ne, Moș Crăciun, multă sănătate! Așază-ne în frunzele brazilor, bucuria! Iar în sufletele noastre, scutură-ți poala plină de iarnă și acoperă-ne cu fulgi mari, încărcați de bunătate și iubire! Presară pe omătul rece cât mai multe visuri! Să scârțâie tare în frigul din noi! La săniile vieții, leagă-ne aripi! Să zburăm până aproape de tâmpla norilor!Agață-ne la streașina casei, clopoțeii! Să zornăie în ceruri … Citește mai mult Adu-ne, Moș Crăciun!

Te-am prins de mână…

Te-am prins de mână din clipa în care mi-ai pus tot cerul în inimă. Atât de tare te-am strâns încât parcă toate degetele mele se-ncleștase într-ale tale. Și oricât m-aș fi tras, nu s-ar fi desprins. Parcă și pașii nostri mergeau în același timp. Nicicând n-aș fi simțit vreun ciob pregătit să-mi perforeze tălpile goale… Nicicând n-aș fi simțit vreo piatră fugară, gata sa-mi … Citește mai mult Te-am prins de mână…