Scrisul nu-i un musafir care-ți bate la ușă din când în când și pe care îl servești cu o cafea când vrei tu… Nu-ți vine azi, și-ți pleacă mâine.

Se-naște odată cu tine. Respiră prin nările tale. Și-ți curge prin vene șoptindu-ți în timpane mii de cuvinte… Unele-ți vin rostogol, altele pășesc încet, una câte una… Îți vâjâie în cap ca un vânt de toamnă până le încarci cu tine și le scoți afară…