De vorbă cu tata…

Tata mă aștepta. Stătea pe pat cu o lumina în privire specifică unui părinte care nădăjduiește în iubirea copilului său. M-am aplecat și i-am sărutat fruntea caldă. -Ce faci, Eroule?  -Eh, nimic, tată!  – Fleacuri! -De-ale vieții! Cine, oare, nu știe că într-o zi, viața ne va face cu mâna luându-și “simpaticul” La revedere? Toți […]

Citeşte mai mult