Iubirea nu bate la ușă(fragment)

-Alo, Luna? Dați-mi-o pe ea, vă rog!

– Cine este? N-o cunosc! Cum arată, domnule? l-am întrebat râzând…

-Are soarele în păr , iar în ochi frunze verzi. Și-n suflet un început de toamnă.

-Ah, deci e frumoasă!?

-Cea mai frumoasă! Și-am izbucnit amândoi în râs…

– Știi, acum!…

-Ți-am zis! Ești Luna de pe cerul meu și fără tine nu există noapte! Și-s foarte serios! Acum chiar nu râd!

-Ok! Nu te văd, dar te simt! Și…am înțeles , să trăiți, domnule Cer!

Am stat de vorbă minute-n șir, povestind nimicuri… Dar cine stabileste oare, ce-i serios într-o iubire?Cred că cele mai frumoase povești s-au născut din nimicuri… Câte familii nu s-au format de la o simplă propoziție: Cât e ceasul? sau Ai un foc? Și astăzi stau liniștiți pe fotolii cu focul în inimi privind la ceas… Cuvintele leagă și dezleagă. Depinde doar de Dumnezeu.

După zeci de minute, Cerul meu a închis. A promis solemn că la lăsarea serii, vine din nou pe veranda casei să-și ia în brațe Luna și să o înalțe… Printre stele, acolo unde-i locul ei…

5 gânduri despre „Iubirea nu bate la ușă(fragment)

Lasă un răspuns la Mia Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s