
Amintire…
Anul 2002, vineri, ora 14.00. Afară, zi toridă de vară. Doar ce apucasem să-mi ocup un loc în autobuzul care mă ducea la bunici. Scăpasem de o săptămână de școală […]
Anul 2002, vineri, ora 14.00. Afară, zi toridă de vară. Doar ce apucasem să-mi ocup un loc în autobuzul care mă ducea la bunici. Scăpasem de o săptămână de școală […]
Dacă timpul mi-ar da o pagină, aș scrie pe ea tot ce n-am trăit… Dacă timpul mi-ar da ochii lui, m-aș întoarce în trecut și-aș privi în fiecare secundă… Dacă […]
Știi, auzisem că îți dădeai coate, spunându-le tuturor că n-am să pot… Auzisem că mă diagnosticai pe unde aveai ocazia, cu incapacitate și neputință… Auzisem… însă, am tăcut. Cum tac […]
Am alergat de multe ori să plantez semințe de flori în soluri aride și pline de bolovani. Uneori au lăstărit cât mai înalte, alteori au stat acolo în adânc, ascunse […]
O seara de vineri. Ora 20:30, București, aproape de strada Speranței. Afară, ceață densă și frig. Foarte frig. Ici-colo, în lumina farurilor de la mașini se întrezărea instalarea unei burnițe […]
“Îmbrăţişează-mă! I-am poruncit pădurii. Altfel, cuvintele-mi vor deveni secure. Atunci, într-un tremur, copacii s-au despuiat de coajă, devenind albul în care mi-am împăturit gândurile.” I.I. Lorincz
Câte nopți ai dormit pe apucate, mămico? Câte lacrimi ți-ai șters în grabă cu mâna ta plăpândă și firavă? Câte nopți l-ai purtat în brațe, răcit și bolnav plângând în […]
În biserici, oameni mulți. De-o parte și alta, capete plecate. Smerenie. Priviri încețoșate de lacrimi și poduri de palme sprijinite în pământ. Mătănii. Semnul crucii întins din cap până la […]
Nu. Nu-ți mai strânge iubirea în pumnii tăi mici! N-o conserva ca pe un bun care îți aparține. Iubirea adevărată n-are limite și nici margini. Își înalță aripile și zboară […]
2020, bine ai venit! Uite, vezi, am brațele întinse! Hai, îmbrățișează-mă! Te iubesc! Calcă-mi în înimă cu iubire și rostogolește-mă în cât mai multe visuri! Pune-mi în vârful degetelor razele! […]