Lună: ianuarie 2020
Iubirea nu bate la ușă(fragment)
de Vali Şerban
– Deschide ochii! Vezi?! E lună plină! striga bucuros la mine dupa ce mi-a aruncat în iarbă banderola cu care-mi acoperise, nu de mult, pleoapele. Și, într-adevăr, deasupra mea, pe cerul întins de-un senin aparte , zburdau mii de stele, în mijlocul cărora, luna, niciodată parcă nu strălucea atât de frumos… Apoi s-a așezat în genunchi și mi-a tras ușor palma stângă în palma … Citește mai mult Iubirea nu bate la ușă(fragment)
Amintire…
de Vali Şerban
Anul 2002, vineri, ora 14.00. Afară, zi toridă de vară. Doar ce apucasem să-mi ocup un loc în autobuzul care mă ducea la bunici. Scăpasem de o săptămână de școală încărcată… De comentarii și integrale… Ufff, ce bucurie! Mă făcusem comodă și priveam pe geam. Abia așteptam să-l văd pe bunicul la poartă cum mă ia de gât și-mi spune: Valuș, ai venit la … Citește mai mult Amintire…
Dacă timpul…
de Vali Şerban
Dacă timpul mi-ar da o pagină, aș scrie pe ea tot ce n-am trăit… Dacă timpul mi-ar da ochii lui, m-aș întoarce în trecut și-aș privi în fiecare secundă… Dacă timpul mi-ar da brațele lui, le-aș întide și-aș cuprinde fiecare clipă… Dacă timpul mi-ar da haina lui, aș pune-o într-un cufăr. Și-aș scoate-o doar atunci când vântul m-ar năpusti și-ar apăsa aprig peste rănile … Citește mai mult Dacă timpul…
Mulțumesc!
de Vali Şerban
Știi, auzisem că îți dădeai coate, spunându-le tuturor că n-am să pot… Auzisem că mă diagnosticai pe unde aveai ocazia, cu incapacitate și neputință… Auzisem… însă, am tăcut. Cum tac pietrele în bătaia ploii… De fiecare dată, te-am privit fix, în ochii tăi mărunți, la fel ca înainte. Adeseori îmi schițai un zâmbet sub care mijeau spinii… Iar eu, căutam mereu să-i acopăr cu … Citește mai mult Mulțumesc!
Am alergat…
de Vali Şerban
Am alergat de multe ori să plantez semințe de flori în soluri aride și pline de bolovani. Uneori au lăstărit, alteori au stat acolo în adânc, ascunzându-se de lumina Soarelui. Nu m-am supărat niciodată pe ele. Știam de la început că pâmântul nu era chiar așa de bun… Am mizat întotdeauna pe iubire. Știam că presărând-o la rădăcini, pământul devine fertil, iar tulpinile lor … Citește mai mult Am alergat…
Pe strada Speranței…
de Vali Şerban
O seara de vineri. Ora 20:30, București, aproape de strada Speranței. Afară, ceață densă și frig. Foarte frig. Ici-colo, în lumina farurilor de la mașini se întrezărea instalarea unei burnițe relativ liniștite. Mergeam spre locul în care aveam cazare. Cu capul acoperit de gluga gecii, abia dacă mai puteam să mă întorc în lateral să mai văd câte ceva… Nu-mi place frigul. Și pe … Citește mai mult Pe strada Speranței…
Îmbrățișează-mă!
de Vali Şerban
“Îmbrăţişează-mă! I-am poruncit pădurii. Altfel, cuvintele-mi vor deveni secure. Atunci, într-un tremur, copacii s-au despuiat de coajă, devenind albul în care mi-am împăturit gândurile.” I.I. Lorincz
Către tine, mămico…
de Vali Şerban
Câte nopți ai dormit pe apucate, mămico? Câte lacrimi ți-ai șters în grabă cu mâna ta plăpândă și firavă? Câte nopți l-ai purtat în brațe, răcit și bolnav plângând în suflet ca să nu fii văzută? Știu că-ți spuneai deseori că ești mamă și mamele pot! Și într-adevăr, aveai dreptate! De câte ori n-ai amorțit legănându-l? De câte ori nu te-ai ghemuit într-un colț … Citește mai mult Către tine, mămico…
Iubește, iartă și dăruiește!
de Vali Şerban
În biserici, oameni mulți. De-o parte și alta, capete plecate. Smerenie. Priviri încețoșate de lacrimi și poduri de palme sprijinite în pământ. Mătănii. Semnul crucii întins din cap până la tălpi. Deasupra, în raze de lumină, îngeri roind. E atât de frumos să-L simți pe Dumnezeu în tine! Oamenii Îl caută în colțuri de biserici, în preoți și-n slujbe. În sfintele moaște și-n icoanele … Citește mai mult Iubește, iartă și dăruiește!
Delta Dunării!
de Vali Şerban
Delta s-a format de-a lungul a 10 000 de ani și continuă să crească încă și astăzi, fiind considerată cel mai tânăr pământ românesc. Este cea mai bine conservată deltă din Europa, iar din anul 1990 este parte a Patrimoniului Mondial UNESCO, fiind considerată rezervație a biosferei. Este un labirint de lacuri și canale, ce șerpuiesc prin cea mai mare suprafață compactă de stuf din lume și este una dintre zonele … Citește mai mult Delta Dunării!
Nu. Nu-ți mai strânge iubirea…
de Vali Şerban
Nu. Nu-ți mai strânge iubirea în pumnii tăi mici! N-o conserva ca pe un bun care îți aparține. Iubirea adevărată n-are limite și nici margini. Își înalță aripile și zboară în înalt precum un pescăruș în largul mării… Ajunge când vrea, deasupra norilor. Uneori și dincolo de ei. Nu se izbește de umbre și nici nu obosește. Iubirea adevărată este cât Cerul și Pământul. … Citește mai mult Nu. Nu-ți mai strânge iubirea…
Comentarii recente