Am alergat…

Am alergat de multe ori să plantez semințe de flori în soluri aride și pline de bolovani. Uneori au lăstărit, alteori au stat acolo în adânc, ascunzându-se de lumina Soarelui. Nu m-am supărat niciodată pe ele. Știam de la început că pâmântul nu era chiar așa de bun… Am mizat întotdeauna pe iubire. Știam că presărând-o la rădăcini, pământul devine fertil, iar tulpinile lor se vor înălța și vor crește. Nu de multe ori s-a întâmplat să fie așa… Câteodată, au dat să se ivească și s-au uscat. Altădată, mi-au reproșat că Soarele ardea prea tare în pământul în care eu le-am sădit. Ori…că apa pe care eu le-o turnam, nu era de-ajuns pentru creșterea lor. Odată, le-am pus pe frunzele verzi, fluturași, ca să-nțeleagă cât de frumoasă e viața… Unele dintre ele, m-au îmbrățișat înflorind și mai mult. Altele, mi-au zbierat în suflet găsindu-mă vinovată pentru că li s-au uscat frunzele… Le-am spus atunci că iubirea niciodată nu distruge. Ea doar creează și înalță! Nu m-au înțeles! Mi-au spus atunci că am complotat cu Soarelui și am dorit să le usuc! M-am întristat pe moment. Însă, mai târziu am înțeles că n-aveam de ce să mă supăr pe florile din care, oricât de mult le-aș fi îngrijit eu, plecase iubirea!

sursa foto:internet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s