Lună: februarie 2020

Uneori, curgem…

Uneori, brațele noastre curg. Și-ajung până-n străfundul inimii. Se răsucesc și scormonesc prin grămezile mari de doruri. Se-nghesuie și împing. Până reușesc s-acopere cu palmele făcliile care ard… Uneori, ochii noștri curg. Și-ajung până-n străfundul pământului. Se amestecă cu izvoarele și devin ape curgătoare acolo unde munții stau cu fruntea lipită de Soare… Uneori, picioarele noastre curg. Și-ajung până-n străfundul pădurilor. Se-amestecă cu trunchiurile … Citește mai mult Uneori, curgem…

Ce suntem noi, oamenii?

Ce suntem noi, oamenii? Aș spune că niște frunze… Trăim între trei anotimpuri. Ne ivim într-o frumoasă zi de primăvara, trăim intens în mijlocul verii, ca mai apoi, la sfârșitul toamnei să plecăm… Atât ține viața – 3 anotimpuri. Ce suntem noi, oamenii? Suntem vis și speranță, dor și bucurie, zâmbet și plâns. Pământ și Cer. Ploaie și Soare. Câmpii și ape. Munți și … Citește mai mult Ce suntem noi, oamenii?

Din învățăturile bunicului…

O zi de iulie, 1995. Mijlocul vacanței de vară. Afară, peste 35 de grade. Muște gălăgioase mișunau peste tot. Ici-colo se mai zărea câte un fluture purtat de mireasma florilor din grădina curții. Tataia stătea la umbră, pe-un scăunel mic și trăgea liniștit dintr-o “penală” , cum îi spunea el… Sărind în sus ca un căluț și fluturând în adierea vântului “părul” unei păpuși … Citește mai mult Din învățăturile bunicului…

Știi, Cerule?

Știi, Cerule?… Te-am întrebat într-o zi dacă iubirea are culoare. Iar tu, după o oră, mi-ai pus soarele în geam. Am înțeles atunci că ar fi aurie, că ar avea formă de cerc din care ies brațe atât de lungi încât pot înfășura o lume-ntreagă… Am vrut să mă ridic. Să-mi trag draperia, dar m-am oprit. Făcând întuneric, i-aș fi schimbat strălucirea și i-aș … Citește mai mult Știi, Cerule?

Visul

Te-am plăsmuit din ieri și azi. Și te-am clădit în multe feluri. Într-o zi te-am făcut zid înalt. Prea înalt, mi-am zis! N-am să pot să-l sar! Într-alta, te-am ridicat doar un metru. Prea mic, mi-am zis! Îl vor sări toți! Astăzi, te-am înălțat din mine. Din pot și reușesc. Nici prea înalt, nici prea mic. La temelie ți-am semănat vântul. Știi de ce? … Citește mai mult Visul

D-ale bunicului…

„Judecata din capul meu, nu mi-o poate lua nimeni” mi-a spus odată bunicul meu. Eram copil, cel mai probabil, clasa a VII-a, undeva în jurul vârstei de 13 ani. Stăteam cu toții la masa din șopronul casei, deasupra căreia se ridicau aburii mămăligii proaspăt „răsturnată”, așa cum îi zicea bunica. Tataia, supărat, îi povestea bunicii de un vecin despre care auzise că-l vorbise nu … Citește mai mult D-ale bunicului…

Amintire

I-o arăt intr-o zi bunicului. O ia așa într-o mână, se uită nedumerit și mă întreabă: tu ai făcut-o? Ridic privirea ușor temătoare și-i dau din cap afirmativ… Îl priveam cum lua încet fiecare pagină și mormăia… Mă cuprinsese o senzație stranie, o teamă de ceea ce urma sa zică… Născut intr-o familie cu doisprezece frati, bunicul meu era un om tare înțelept cu … Citește mai mult Amintire

Ce înseamnă fericirea?

M-a întrebat, deunăzi, cineva, dacă sunt fericită… De fapt, ce înseamnă fericirea? Fiecare dintre noi, am răspunde cu siguranță diferit. Fericirea e un moment în care, ochii sufletului l-au văzut pe Dumnezeu pentru o clipă. E o stare care-ți înalță inima în zbor, până aproape de stele… Aș spune că fericirea este compusă din momentele în care Dumnezeu ți-a sărutat fruntea și te-a îmbrățișat … Citește mai mult Ce înseamnă fericirea?

Înainte să-mi dai…

Înainte să-mi dai o notă, asigură-te că tu ai trecut toate testele! Și nu, nu vorbesc neapărat numai despre testele școlare(deși, și alea-s importante! asta, dacă nu ai fost un copiator bun😬), ci vorbesc despre testele vieții! Înainte să-mi pui etichete, cercetează-te dacă nu cumva deții în sufletul tău o întreagă fabrică și-i ești cel mai „priceput” angajat! 😳 Înainte să-ți scoți piatra din … Citește mai mult Înainte să-mi dai…

Nu mai privi în gol, femeie!

Nu mai privi în gol, femeie! Nu te mai pierde în ceața vieții! Închide-ți ochii și privește în tine! Golește-ți dulapurile de tristețile care s-au strâns în inima ta și pune în loc speranțe. Varsă-ți din toate paharele amărăciunea și umple-le cu bucurie! Hai, toarnă-ți, nu mai amâna! Îmbată-te de frumos și iubire! Scoate-ți pe rând toți spinii și plantează-n loc florile primăverii! Pune-ți … Citește mai mult Nu mai privi în gol, femeie!

Dă-te cu mine în leagăn până-n zori!

Mămico, știu că ai de făcut curățenie în casă, de făcut mâncare, spălat, călcat și multe altele… Însă timpul nu te așteaptă, ia-ți copiii în brațe și dă-te cu mine în leagănul bucuriei până-n zori de zi! Hai să ne dăm tare! S-atingem bucățile de nori!Hai s-o facem astăzi, cât încă mai suntem! Hai să ne împletim soarele în păr și să gonim prin … Citește mai mult Dă-te cu mine în leagăn până-n zori!

Când se ivește în preajma mea…

Când se ivește în preajma mea o pagina albă, mâinile mele caută repezite un pix. Și nu orice fel. Pe-acela care scrie cel mai frumos. Și dintr-o dată, articulațiile degetelor mele se muleaza pe el luându-și cursul rândului… Dansez apoi cu literele și intru într-o altă lume, lumea mea. Acolo, n-am limite. În marginea paginii, mă plimb cu soarele, iar în mijlocul ei, vorbesc … Citește mai mult Când se ivește în preajma mea…