Abia acum…

Abia acum Îl căutăm pe Dumnezeu…Abia acum ochii nostri ni s-au deschis în suflet…Unde am fost până acum?Prin ce amurguri ne-am rătăcit nemaivăzând apusul, cerul înstelat și brațele copacilor?Prin ce răsărituri am ațipit nemaiauzind ciripitul păsărilor și foșnetul frunzelor?Prin ce castele de lut ne-am ascuns de ochii aurii ai Soarelui?Prin ce zăpezi am spulberat râsetele […]

Citeşte mai mult

Cred cu tărie

Cred cu tărie că tot ce se-ntâmplă nu-i niciun sfârșit al lumii. E sfârșitul a ceea ce am fost noi, ca oameni. Și tot ce se întâmplă e o mare lecție pentru fiecare dintre noi. Nimic nu vine la întâmplare și nimic nu pleacă fără să lase urme.Dacă mai ieri spuneam că nu e timp, […]

Citeşte mai mult

Așteptăm…

Sfârșit de martie, anul 2020. Azi-noapte a nins. Ici-colo se zăresc rătăciți câțiva fulgi de zăpadă. E frig. Copacii tremură. Vântul parcă țipă la noi. Nici Cerul nu-i prea liniștit. Când e bleu, când e gri, în funcție de cum își deschide Soarele ochii… Pământul e sticlos și rece. Ca și cum lacrimile i-au înghețat […]

Citeşte mai mult

Dacă ar fi s-o iau de la capăt

Dacă ar fi s-o iau de la capăt, aș merge pe aceeași cărare. Și nu m-aș mai opri în loc la fiecare bolovan ivit sub talpa mea. L-aș sfărâma încet cu călcâiul și-aș continua… Dacă ar fi s-o iau de la capăt, aș pune pe sufletul meu o broboadă. Impermeabilă și foarte groasă. Îmbrăcat bine, […]

Citeşte mai mult

Când…

Când strigi în gura mare că ai făcut un bine unui om, să știi că n-ai făcut. Strigătul tău este de fapt un strigăt de atenție. Cauți să te lauzi, arătând lumii cât de prețios și însemnat ești tu. Află că nu ești. Binele se face-n liniște. Nu se țipă, nu se face auzit. E […]

Citeşte mai mult

E liniște

E liniște acum. O liniște care ne așază pe-un scaun înalt, în inima noastră. Și ne saltă privirea spre Cer. Nu demult călcam pe-un pământ de gheață, iar în picioare purtam patine. Ne strecuram cât mai repede pe lângă tot. Pe lângă cei dragi, pe lângă propria viață… Adeseori înfășuram clipele într-o pătură pe care […]

Citeşte mai mult

Dacă l-am iubit…?!

Dacă l-am iubit…?! Oh, Doamne, mai mult decât mi-aș fi imaginat vreodată… Știi, când iubești, îți pierzi identitatea. Nu, nu-ți da seama. În fiecare zi te minți. Te minți că poți renunța în orice moment la el și la tot ce-i aparține. Dar de fapt, nu poți… E ca un drog. Odată instalat în tine […]

Citeşte mai mult

Epidemie de….răutate

Se-ntâmpla deseori în vacanțe să-l aud spunându-i bunicii: <<Bătrâno, dacă mă îmbolnăvesc, să nu mă duceți la spital! Eu vreau să mor în căscioara mea!>> O vorbă veche, românească, perpetuată de-alungul timpului… O vorbă spusă de bunicul, care mă duce cu gândul la ceea ce se întâmplă astăzi. La românii care vin din străinătate în […]

Citeşte mai mult

Coronavirus…

Mă uit în jur și vă mărturisesc sincer că nu mi-e frică de acest virus. Mi-e frică doar de oamenii care îl au deja instalat în minte și-n inimă. Mi-e frică de tanti X , care ar putea să mă dărâme în supermarket pentru o sticlă de ulei. Sau de nenea Y, care și-ar băga […]

Citeşte mai mult

Despre rănile sufletului…

În nemărginirea asta a vieții, se spune că timpul vindecă orice rană. Aș spune că n-o vindecă, o lasă în urmă, mereu pansată, undeva într-o încăpere și închide ușa… O ușă fragilă cu zăvor șubrezit, gata oricând să se deschidă la cea mai mică adiere de gând. Aș spune că niciun pansament nu-i țesut din […]

Citeşte mai mult