Despre rănile sufletului…

În nemărginirea asta a vieții, se spune că timpul vindecă orice rană.

Aș spune că n-o vindecă, o lasă în urmă, mereu pansată, undeva într-o încăpere și închide ușa… O ușă fragilă cu zăvor șubrezit, gata oricând să se deschidă la cea mai mică adiere de gând.

Aș spune că niciun pansament nu-i țesut din atâta iubire încât să poată vindeca o rană pe-a cărei cicatrice stau mereu uscate amintirile…

Fizic, toate trec… sufletește, niciodată.

3 gânduri despre „Despre rănile sufletului…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s