Mă uit în jur și vă mărturisesc sincer că nu mi-e frică de acest virus. Mi-e frică doar de oamenii care îl au deja instalat în minte și-n inimă. Mi-e frică de tanti X , care ar putea să mă dărâme în supermarket pentru o sticlă de ulei. Sau de nenea Y, care și-ar băga ceva… dacă nu mă dau la o parte să-și ia cel puțin un pachet de țigări. Ori de doamna Z, care ar putea să mă îndoape, mai ceva ca un doctor, cu vitaminele C și D. De prostie și răutate mi-e frică. De oamenii în mintea cărora informațiile se fărâmițează și se strâmbă. De asta mi-e frică. Și de răutatea din noi. Dacă ni s-ar fi spus acum câțiva ani la TV, că este epidemie de cancer, ce-am fi făcut?! Ah, da, nu-i contagios! Dar e întâlnit mai des ca gripa! Boli și viruși au fost dintotdeauna și vor fi. Să respectăm cu strictețe ce ni se recomandă și cu siguranță putem preveni.
Poate că toată nebunia asta ar trebui să ne scuture din rădăcini pe noi ca oameni.
Poate c-ar trebui să reflectăm la ceea ce nu suntem azi și-am putea fi de mâine. Doamne ajută!🤗
Mozaic de gânduri 