E liniște

E liniște acum. O liniște care ne așază pe-un scaun înalt, în inima noastră. Și ne saltă privirea spre Cer. Nu demult călcam pe-un pământ de gheață, iar în picioare purtam patine. Ne strecuram cât mai repede pe lângă tot. Pe lângă cei dragi, pe lângă propria viață… Adeseori înfășuram clipele într-o pătură pe care o azvârleam într-un colț. Schițam în grabă un zâmbet și plecam. N-aveam timp. N-aveam timp să punem și culoare. Până într-o zi. Într-o zi în care Dumnezeu ne-a trimis fiecăruia un curcubeu pe care am început să-l pictăm în suflet. 🤗❤️

~Totul va fi bine!

Dacă l-am iubit…?!

Dacă l-am iubit…?! Oh, Doamne, mai mult decât mi-aș fi imaginat vreodată… Știi, când iubești, îți pierzi identitatea. Nu, nu-ți da seama. În fiecare zi te minți. Te minți că poți renunța în orice moment la el și la tot ce-i aparține. Dar de fapt, nu poți… E ca un drog. Odată instalat în tine când pleacă intri într-un fel de sevraj. Începi să-l cauți și-l scormonești în fiecare venă. În fiecare celulă.

Într-o zi, mi-a spus că-i place verdele. Până-n acel moment nu-l preferam. Era ultimul pe lista mea de preferințe în materie de culori. A doua zi mi-am luat o bluză verde, a treia zi o cană cu iepurași verzi, a patra zi o pereche de pijamale cu brăduți verzi. Și toate astea le-am făcut pentru că lui îi plăcea verdele… Iubirea te schimbă. Te transformă. Ți-l ia pe Eu și-l pune pe El. Știu, o să mă contrazici. Și-o să spui că nu-i adevărat. Că tu ai coloană vertebrală și ești independentă. Așa ești. Până într-acel moment în care ajungi să iubești cu tot sângele tău. Nebunesc. Obsesiv. Iubirea e-o nebună… Îți așază în fiecare noapte capul pe pernă, îți închide ochii, dar ți-i deschide în suflet…