E liniște acum. O liniște care ne așază pe-un scaun înalt, în inima noastră. Și ne saltă privirea spre Cer. Nu demult călcam pe-un pământ de gheață, iar în picioare purtam patine. Ne strecuram cât mai repede pe lângă tot. Pe lângă cei dragi, pe lângă propria viață… Adeseori înfășuram clipele într-o pătură pe care o azvârleam într-un colț. Schițam în grabă un zâmbet și plecam. N-aveam timp. N-aveam timp să punem și culoare. Până într-o zi. Într-o zi în care Dumnezeu ne-a trimis fiecăruia un curcubeu pe care am început să-l pictăm în suflet. 🤗❤️
~Totul va fi bine!
Mozaic de gânduri 