Iubirea nu bate la ușă (fragment)

Dacă l-am iubit?! … Oh, Doamne, mai mult decât mi-aș fi imaginat vreodată… Știi, când iubești, îți pierzi identitatea. Nu, nu-ți da seama. În fiecare zi te minți. Te minți că poți renunța în orice moment la el și la tot ce-i aparține. Dar de fapt, nu poți… E ca un drog. Odată instalat în tine când pleacă intri într-un fel de sevraj… Începi să-l cauți și-l scormonești în fiecare venă. În fiecare celulă.

Într-o zi, mi-a spus că-i place verdele. Până-n acel moment nu-l preferam. Era ultimul pe lista mea de preferințe în materie de culori. A doua zi mi-am luat o bluză verde, a treia zi o cană cu iepurași verzi, a patra zi o pereche de pijamale cu brăduți verzi. Și toate astea le-am făcut pentru că lui îi plăcea verdele… Iubirea te schimbă. Te transformă. Ți-l ia pe Eu și-l pune pe El. Știu, o să mă contrazici. Și-o să spui că nu-i adevărat. Că tu ai coloană vertebrală și ești independentă. Așa ești. Până într-acel moment în care ajungi să iubești cu tot sângele tău. Nebunesc. Obsesiv. Iubirea e-o nebună… Îți așază în fiecare noapte capul pe pernă, îți închide ochii, dar ți-i deschide în inimă.

Un gând despre „Iubirea nu bate la ușă (fragment)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s