Dacă l-am iubit?! … Oh, Doamne, mai mult decât mi-aș fi imaginat vreodată… Știi, când iubești, îți pierzi identitatea. Nu, nu-ți da seama. În fiecare zi te minți. Te minți că poți renunța în orice moment la el și la tot ce-i aparține. Dar de fapt, nu poți… E ca un drog. Odată instalat în tine când pleacă intri într-un fel de sevraj… Începi să-l cauți și-l scormonești în fiecare venă. În fiecare celulă.

Într-o zi, mi-a spus că-i place verdele. Până-n acel moment nu-l preferam. Era ultimul pe lista mea de preferințe în materie de culori. A doua zi mi-am luat o bluză verde, a treia zi o cană cu iepurași verzi, a patra zi o pereche de pijamale cu brăduți verzi. Și toate astea le-am făcut pentru că lui îi plăcea verdele… Iubirea te schimbă. Te transformă. Ți-l ia pe Eu și-l pune pe El. Știu, o să mă contrazici. Și-o să spui că nu-i adevărat. Că tu ai coloană vertebrală și ești independentă. Așa ești. Până într-acel moment în care ajungi să iubești cu tot sângele tău. Nebunesc. Obsesiv. Iubirea e-o nebună… Îți așază în fiecare noapte capul pe pernă, îți închide ochii, dar ți-i deschide în inimă.

One Comment on “Iubirea nu bate la ușă (fragment)

Lasă un răspuns la artsuflet Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: