Dacă ar fi s-o iau de la capăt, aș merge pe aceeași cărare. Și nu m-aș mai opri în loc la fiecare bolovan ivit sub talpa mea. L-aș sfărâma încet cu călcâiul și-aș continua…

Dacă ar fi s-o iau de la capăt, aș pune pe sufletul meu o broboadă. Impermeabilă și foarte groasă. Îmbrăcat bine, nu s-ar mai uda și nici înfrigura din cauza atâtor ploi ale vieții…

Dacă ar fi s-o iau de la capăt, n-aș mai apleca urechea la fiecare șoaptă uscată adusă de vânturile dese și reci din oameni…

Dacă ar fi s-o iau de la capăt la fel aș iubi. Copilăresc. Nebunesc. Prostesc. 🙃🤗

sursa foto: pinterest.com

Când strigi în gura mare că ai făcut un bine unui om, să știi că n-ai făcut. Strigătul tău este de fapt un strigăt de atenție. Cauți să te lauzi, arătând lumii cât de prețios și însemnat ești tu. Află că nu ești. Binele se face-n liniște. Nu se țipă, nu se face auzit. E de-ajuns să-l știe Bunul Dumnezeu.

Când zbieri cât te ține gura că ești deștept, să știi că nu ești. Oamenii deștepți nu-și strigă într-o goarnă realizările. Cel mai adesea, realizările îi strigă pe ei.

Când dai din mâini că tu faci și dregi, să știi că nimic nu faci. Cei care cu-adevărat fac ceva, nu gesticulează. Realizează!

Când dai note mici unora plecând de la considerentul că tu ești cel mai iscusit profesor, oprește-te! Asigură-te înainte că-n catalogul vieții ai luat cele mai mari note!😉