Când…

Când strigi în gura mare că ai făcut un bine unui om, să știi că n-ai făcut. Strigătul tău este de fapt un strigăt de atenție. Cauți să te lauzi, arătând lumii cât de prețios și însemnat ești tu. Află că nu ești. Binele se face-n liniște. Nu se țipă, nu se face auzit. E de-ajuns să-l știe Bunul Dumnezeu.

Când zbieri cât te ține gura că ești deștept, să știi că nu ești. Oamenii deștepți nu-și strigă într-o goarnă realizările. Cel mai adesea, realizările îi strigă pe ei.

Când dai din mâini că tu faci și dregi, să știi că nimic nu faci. Cei care cu-adevărat fac ceva, nu gesticulează. Realizează!

Când dai note mici unora plecând de la considerentul că tu ești cel mai iscusit profesor, oprește-te! Asigură-te înainte că-n catalogul vieții ai luat cele mai mari note!😉

4 gânduri despre „Când…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s