de Vali Şerban
Abia acum Îl căutăm pe Dumnezeu…
Abia acum ochii nostri ni s-au deschis în suflet…
Unde am fost până acum?
Prin ce amurguri ne-am rătăcit nemaivăzând apusul, cerul înstelat și brațele copacilor?
Prin ce răsărituri am ațipit nemaiauzind ciripitul păsărilor și foșnetul frunzelor?
Prin ce castele de lut ne-am ascuns de ochii aurii ai Soarelui?
Prin ce zăpezi am spulberat râsetele copiilor?
Prin ce grămezi de timp ne-am vârât sentimentele și visurile? Sub ce ghete înalte am dosit iarba și-am îngropat roua?
Cum am fi înțeles, oare, că brațele Lui erau mereu întinse spre noi, dar noi orbisem…
Cum am fi înțeles că ajunsesem prizonierii unei vieți fade, trăite în stres și-n grabă?
Cum am fi înțeles că din cele mai frumoase clipe trebuia să ne zidim o casă în inima noastră?
Cum am fi înțeles, ce înseamnă de fapt, fericirea?!
Abia acum…
Am înțeles.
Doamne ai milă de noi
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Doamne-ajută!🙏
ApreciazăApreciază
Amin! O seara frumoasa!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cat de frumos și profund ai reușit sa iti exprimi credinta!
Noi suntem asemeni unor oițe care din când în când se pierd de turma. Blândul Păstor ne cauta, ne cheamă. Unii dintre noi ii auzim glasul și ne întoarcem pe calea cea dreaptă, nădăjduind ca ne vom găsi mântuirea.
Sa ne rugăm pentru intreaga lume. Doamne ajuta!
Te imbratisez cu inima, om minunat! 🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc tare, tare mult, Ștefan! 🤗❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu drag, Vali! 🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dumnezeu să fie cu noi, cu toți!💖
ApreciazăApreciază
Sper că nu e târziu!
Să fim bine!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sper că nu! Doamne ajută!🤗🙏❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană