Lună: aprilie 2020

Dragul meu timp

Dragul meu timp, te-aș fi rugat să-mi păstrezi într-un buzunar de-al tău, un secret.Te-aș fi rugat să-mi ții în el împachetate dorințele.Te-aș fi rugat să-mi ții chiar și-un Curcubeu…Ți-aș fi cerut toate astea doar până când reușeam să trec podul. Cum, care pod? Podul Visurilor. Un pod peste care ar putea trece orice suflet. Este zidit din cărămizile tale… N-ai cum să nu-l știi! … Citește mai mult Dragul meu timp

Vreau să țipi, timpule!

Câteodată, îmi așez bărbia în palme și te cert, timpule! Știi de ce? Sunt mereu necăjită că nu-ți aud zgomotul făcut de tocurile tăioase de la pantofi. Treci mereu prin fața casei mele fără ca să te faci auzit. Aflu abia atunci când deschid odaia și zăresc urmele tale înfipte adânc în pragul din sufletul meu. Eu nu știu de ce tăci mereu și … Citește mai mult Vreau să țipi, timpule!

Ultima dată…

Ultima dată, ți-am spus că te iubesc, când am plâns. Când am râs, am uitat… Iartă-mă, Doamne!Uit mereu de Tine când mi-e bine! Uit că Tu eși în zâmbetul meu. În mine.De fiecare dată când norii-mi curg în suflet, Te caut. Te caut năucă prin întâmplări și speranțe. Cotrobăi prin fiecare secundă a timpului… Doar atunci. Când plâng.Ce fel suntem noi, oamenii!Poate nu toți. … Citește mai mult Ultima dată…

Paște binecuvântat!

Paștele este Lumină. Aprinde-ți-o în suflet și n-o lăsa să se stingă… E bucuria ta. Că ești. Că simți. Netezește-ți gândurile și învelește-ți inima cu frunzele verzi ale copacilor. Uite, în ochii tăi, deja au înflorit salcâmii! Și păsările stau pe ramuri… Ascunde-ți dorințele în puful de păpădie! Hai, suflă! Se vor împlini! Iar privirea, ridică-ți-o spre Cer! E atâta iertare și iubire acolo! … Citește mai mult Paște binecuvântat!

Cândva…

Cândva i-am spus unui pescăruș să-mi dea o pereche de aripi. Voiam să zbor. Așa ca el. Deasupra mării.Tu n-ai nevoie de aripi!- mi-a răspuns, căutându-și un loc pe nisipul mării…Cât timp suflă viața în tine, ai aripi! Doar trebuie să le simți, să le întinzi și să te înalți.

Noaptea…

Noaptea și-a rezemat fruntea de-a mea. E rece. Ca și cum ar ascunde în ea un morman de zăpadă. Să fi rămas bucăți de iarnă în ea? Să fi rămas chiar și țurțurii sticloși? Mă-ngheață tâmpla ei și-aproape că-mi vine să mă mișc de frig… Aș dansa. Dar ce dans poate fi acela în care dârdâi?! Ce muzică să cer stelelor ca să mă … Citește mai mult Noaptea…

Eu sunt un OM

Și dacă n-ai înțeles până acum cine sunt eu, îți explic imediat: sunt un OM. Da, O și M– două litere. O e Răsăritul și M este Apusul. Eu sunt distanța dintre Răsărit și Apus. Sau aș mai putea fi un Oarecare Miracol. Al lumii… Știu! O să mă contrazici, și-o să-mi spui că miracolele nu sunt “oarecare”. Că ele vin să surprindă viața… … Citește mai mult Eu sunt un OM

Un fluture…

Știi, Cerule?Într-o zi, am cunoscut un fluture albastru. S-a așezat pe crinul meu alb, în grădina din inima mea. Mi-era teamă să mă apropii. Știam că fluturii șoptesc florilor culori și-apoi zboară… Prin urmare, m-am oprit. Am tăcut cum tac frunzele într-o adierea ușoară a vântului de vară…A doua zi, am coborât din nou în grădină. Era iar. În același loc. Îl priveam la … Citește mai mult Un fluture…