Lună: mai 2020
Aș spune că…
de Vali Şerban
Trecerea timpului sădește în fiecare dintre noi, amintiri. Unele se-nalță și cresc cât copacii, altele rămân în pământul vieții și se-amestecă cu ploile din noi. Aș spune că amintirile noastre cu cei dragi sunt cât un copac. Un copac înalt, mare, plin de frunze verzi, lângă care ne-așezăm și ne luăm în brațe. Ori de câte ori simțim…. Aș spune că gândurile noastre sunt … Citește mai mult Aș spune că…
Se spune…
de Vali Şerban
Se spune că nimic nu-i întâmplător. Că ploile vin să curețe și să ajute plantele să crească, iar Soarele să dăruiască din lumina și căldura lui.Cumva, toate au rostul lor… Ca și întâmplările. Sau oamenii. Unii sau unele vin în viața noastră și ne scutură deasupra capului norii, iar alții sau altele ni-i scutură în suflet. Aș spune că ploaia de deasupra capului e … Citește mai mult Se spune…
Etichete “particulare”
de Vali Şerban
Sursa foto: internet „A terminat facultate particulară! Hai, fată, că-i proastă! Dacă era deșteaptă, termina și ea una la Stat!”, propoziții pe care le-am auzit adeseori, etichete gratuite puse de oameni(femei, cel mai adesea) care habar n-au despre ce e vorba… Alese doamne, nu mai categorisiți oamenii în funcție de capacitatea dumneavoastră de percepție… Faptul că ați terminat la Stat, nu vă dă dreptul … Citește mai mult Etichete “particulare”
Despre demnitate…
de Vali Şerban
Mereu m-am întrebat ce se va întâmpla cu oamenii care, astăzi, ocupă funcții înalte, dacă mâine nu le-ar mai ocupa. Oare cum ar fi? Oare, ar mai roi atâtea albinuțe pline de miere…?! Dintr-o dată, funcția atrage după sine…”iubirea”. O iubire schimonosită, deosebit de măgulitoare în aparență , însă în esența, stearpă și plină de gunoaie. Dintr-o dată, interesul atrage dupa sine mii de … Citește mai mult Despre demnitate…
D-ale vieții…
de Vali Şerban
El, însurat. Ea, măritată. El și ea, împreună când pot. Cică se iubesc. Mult de tot. Mă face să râd… Ce prostie! Ce minciună! Ce iubire-i aia care merge s-o porționezi în bucăți? Pe ea/el îl iubesc atât. Pe soție/soț, atât. Și așa mai departe… Iubirea nu poate fi tăiată ca și cum ai tăia o pâine și împarți feliile… Iubirea e întreagă. Când … Citește mai mult D-ale vieții…
Nu aparținem nimănui
de Vali Şerban
Nu aparținem nimănui. Niciunui loc, niciunui seamăn, nimănui. Doar propriei noastre minți. Ceea ce gândim se oglindește în ceea ce suntem. Dacă-n mintea noastră am strâns valori atunci vom fi niște oameni de valoare, dacă am strâns mizerii, vom fi niște oameni mizerabili. De la minte pleacă cârma vieții! Când vom conștientiza acest lucru, vom ști că orice vom alege, suntem responsabili pentru faptele … Citește mai mult Nu aparținem nimănui
Iubesc…
de Vali Şerban
Iubesc să pun amestec de culori în sufletele oamenilor alb-negru.Iubesc să desenez zâmbete pline de Soare pe chipurile încărcate cu nopți.Iubesc să ridic acolo unde e căzut.Iubesc să-mi ofer palmele sprijin tălpilor curate care vor să se înalțe.Iubesc ochii traversați de lacrimile dulci-amărui, încărcați de povești nerostite.Iubesc oamenii care știu să picteaze în inimi copaci înfloriți.Iubesc să-mi întind brațele și să cuprind.Iubesc covoarele din … Citește mai mult Iubesc…
Gând străin
de Vali Şerban
Gând străin, Strecoară-ți genele în visul meu Lasa-mă să clipesc doar o secundă! Lasă să cadă o rază în drumul meu, Să pot fugi din a mea umbră! Nu-mi goni stelele, Uite, vin spre mine! Nu-mi lua visul ce-alergă de la tine! Nu-mi sădi în suflet, stropi de rouă Nu-mi lua iubirea, n-o împărți în două! Sursa foto: internet
D-ale vieții…
de Vali Şerban
Cu puțin timp în urma, mai exact- septembrie 2019, tot răscolind articole pe internet, dau peste un text superb, care mi s-a îndesat în inimă și n-a mai ieșit nicicum: “Astăzi am mers în pădure și am strâns un copac în brațe scoțând din desagă tăcerea mea…. I-am dăruit plânsul neplâns și râsul nerâs. Cuvântul nerostit și gândul scormonit. L-am privit, l-am mângâiat, l-am … Citește mai mult D-ale vieții…
Pescarul virtual
de Vali Şerban
Pescarul virtual. Sigur l-ați întâlnit într-o oarecare zi. Sau dacă nu s-a întâmplat încă, se va întâmpla. Îl cunoaștem doar din ce se poate distinge pe marginea bălții. Dumnealui, pescarul, n-are nicio treabă cu cei din jur. Își întinde undițele pe-acolo pe unde consideră el că momeala poate fi înghițită. Câteodată, ia țeapă. This is life! Nu toate peștoaicele sunt blonde. Mai sunt și … Citește mai mult Pescarul virtual
Prietenei mele…
de Vali Şerban
Sursa: internet Cândva oferisem un loc în căsuța din inima mea unui om, considerandu-l prieten foarte bun. Și l-am găzduit oferindu-i bucăți din emoțiile si trăirile mele, tot ce aveam mai bun ascuns acolo în sertarele din sufletul meu… I-am fost alături la fiecare lacrimă. Consideram că prietenia adevărată e aceea în care nu se spune niciodată nu pot, ci trebuie pentru că simt… … Citește mai mult Prietenei mele…
“Doamnele”…
de Vali Şerban
Sursa foto: internet Le vezi cum își micșorează privirea, sucesc capul, își înalță bărbia și cu o față ușor încruntată, te privesc. Sunt “doamnele” , cele mai arătoase, cele mai potente, cele mai capabile… Vai, doamnă, dar ce ați văzut!? Cumva, cea din fața dumitale nu are cămașuță și pantofiori de firmă? Nici geantă de câteva milioane… E prea neînsemnată, nu-i așa? E amărâtă, săraca! … Citește mai mult “Doamnele”…
Comentarii recente