Desfă-mi șireturile de la pantofii tăi, viață!

Desfă-mi șireturile de la pantofii tăi, viață!
Desfă-mi nodurile pe care doar tu știi cum mi le-ai făcut! Uite, pantofii pe care mi i-ai dat, i-am păstrat cât mai curați… Hai, lasă-mă să fug desculță prin timpul ce-a trecut! Eu știu că ce s-a dus nu mai vine, dar lasă-mă! E alegerea mea…
Lasă-mă să-mi adun speranțele pierdute din fiecare secundă!
Lasă-mă să-mi trec degetele prin razele Soarelui și să-mi fac mănuși din lumină!
Lasă-mă să-mi pun inima la umbra unui copac și să plâng! Să-i simt frunzele cum cad una câte una și-mi șterge încet fiecare lacrimă…
Lasă-mă să întorc vântul cu fața spre mine și să-mi caut în vârtejul lui, bucuriile!
Lasă-mă s-alerg prin amintirile mele! Vreau să-i găsesc și să-i strâng în brațe pe cei pe care, i-am iubit și nu mai sunt… Hai, desfă-mi șireturile astea, pe care, uneori, le-ai înnodat atât de strâns…