Despre iubire…

Lumina lunii îmi atârna în geam și-mi picura în suflet mii de stele. Nimic nu mai era la fel. Nici eu. Oare ar putea să explice careva, iubirea..?! Cine-ar găsi atâta bogăție de cuvinte ca s-o poată defini?
Iubirea este inefabilă… Vine pe furiș, intră-n suflet și nu mai pleacă niciodată. Doar se transformă. Trece treptat din stare lichidă în stare solidă luând forma sufletului în care-i pusă… Sau invers. În funcție de densitate, de formă, de timp... Iubirea n-are lățime ori lungime. Și nici n-atârnă la început. Se-ngreunează atunci când intră-n inimă. Acolo lăstarul crește și capătă trunchi. Apoi se-nalță și-nfrunzește ca un stejar semeț căruia nu-i mai pot fi scoase rădăcinile niciodată…

6 gânduri despre „Despre iubire…

  1. Iubirea n-are început si nici sfârsit,
    E doar o intersectie în care se-ntâlnesc
    Doua cuvinte vii în timp si spatiul infinit
    Ce stau o clipa în suspans, si se privesc
    La cratima care cândva le-a despartit,
    Prin ea din nou se reunesc si contopesc
    Soptindu-si reciproc Cuvântul: Te iubesc…

    Apreciat de 3 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s