Lumina lunii îmi atârna în geam și-mi picura în suflet mii de stele. Nimic nu mai era la fel. Nici eu. Oare ar putea să explice careva, iubirea..?! Cine-ar găsi atâta bogăție de cuvinte ca s-o poată defini?
Iubirea este inefabilă… Vine pe furiș, intră-n suflet și nu mai pleacă niciodată. Doar se transformă. Trece treptat din stare lichidă în stare solidă luând forma sufletului în care-i pusă… Sau invers. În funcție de densitate, de formă, de timp... Iubirea n-are lățime ori lungime. Și nici n-atârnă la început. Se-ngreunează atunci când intră-n inimă. Acolo lăstarul crește și capătă trunchi. Apoi se-nalță și-nfrunzește ca un stejar semeț căruia nu-i mai pot fi scoase rădăcinile niciodată…
Mozaic de gânduri 
Iubirea n-are început si nici sfârsit,
E doar o intersectie în care se-ntâlnesc
Doua cuvinte vii în timp si spatiul infinit
Ce stau o clipa în suspans, si se privesc
La cratima care cândva le-a despartit,
Prin ea din nou se reunesc si contopesc
Soptindu-si reciproc Cuvântul: Te iubesc…
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Ce frumos! 🤗
ApreciazăApreciază
Asemeni Muzei ! … Merci !
Seara binecuvântata, draga Doamna minunata !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc mult! Asemenea!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc pentru starea de bine dată de cuvintele frumoase!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce mă bucur că ți-a plăcut, draga mea! Mulțumesc tare mult!🤗❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană