Lumina lunii îmi atârna în geam și-mi picura în suflet mii de stele. Nimic nu mai era la fel. Nici eu. Felul în care mă privise înainte să plece îmi răpise inima pentru totdeauna… Oare ar putea să explice careva, iubirea..?! Cine-ar găsi atâta bogăție de cuvinte ca s-o poată defini?
Iubirea este inefabilă… Vine pe furiș, intră-n suflet și nu mai pleacă niciodată. Doar se transformă. Trece treptat din stare lichidă în stare solidă luând forma sufletului în care-i pusă… Sau invers. În funcție de densitate, de formă, de timp... Iubirea n-are lățime ori lungime. Și nici n-atârnă mult la început. Se-ngreunează atunci când intră-n inimă. Acolo lăstarul crește și capătă trunchi. Apoi se-nalță și-nfrunzește ca un stejar semeț căruia nu-i mai pot fi scoase rădăcinile niciodată…

6 Comments on “Despre iubire…

  1. Iubirea n-are început si nici sfârsit,
    E doar o intersectie în care se-ntâlnesc
    Doua cuvinte vii în timp si spatiul infinit
    Ce stau o clipa în suspans, si se privesc
    La cratima care cândva le-a despartit,
    Prin ea din nou se reunesc si contopesc
    Soptindu-si reciproc Cuvântul: Te iubesc…

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: