Am învățat să nu mai întreb niciodată oamenii cum mă văd.
Unii vor orbi dintr-o dată, alții se vor face că-s orbi.
Unii vor plăsmui defecte, alții vor îngropa calități.
Unii vor fi dezamăgire, alții vor fi plâns.
Unii vor purta în buzunarele inimii cel
puțin o piatră pe care s-o arunce în mine într-un moment vulnerabil.
Câțiva vor fi aceia care-mi vor pune pe cap coronițe din flori de speranță.
Câțiva vor fi aceia care poartă-n suflet Soarele și-s gata oricând să-mi ofere în dar mii de raze!
Câțiva…
Am învătat să-mi întreb sufletul ce fel sunt. El e cea mai curată oglindă! E singurul care nu orbește și nici n-are nevoie de ochelari ca să-mi spună cum sunt. Dacă acolo sunt bine, atunci și-n exterior voi fi bine!
Am învățat să-mi întreb mintea ce pot. Prin felul în care gândesc și trăiesc se află răspunsul!
Întotdeauna, adevărarele răspunsuri, se află în noi!
