Dacă te-ai fi oprit în loc m-ai fi auzit, vântule!Mi-ai fi auzit strigătele de dor. M-ai fi văzut cum îmi tremură inima în fiecare amintire cu ei, cei pe care i-ai luat cu tine. Când cineva pe care l-am iubit pleacă să adune stele, rămânem fără o bucată din suflet…
Știi, vântule?
Noi, oamenii, suntem plămădiți din iubire…Suntem un puzzle cu piese albe și negre. Fără alb n-am ști cum e negrul și fără negru n-am ști cum e albul. Fără plâns, n-am ști cum e râsul. Fără noapte, n-am ști cum e ziua. Fără nori, n-am ști cum e Soarele… Prima piesă din puzzle este nașterea. Și-i albă. Iar ultima piesă care încheie peisajul vieții știm cu toții că-i neagră… Ciudat, nu? Viața e o antiteză.Dintre alb și negru.
Dintre bucurie și tristețe. Dintre tot și nimic.

4 Comments on “Dacă te-ai fi oprit…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: