Draga mea inimă

Draga mea inimă, scutură-ți clipele și-adună din ele tot ce-i mai bun și frumos… Înnoadă-ți bucuriile una câte una! Și-apoi, fă-ți din ele o brățară și poart-o la încheietura mâinii drepte! De fiecare dată când vei ridica brațul în sus, vei ști de câte ori ai râs.
De ce-n mâna dreaptă?
Pentru că-mi doresc de-a lungul vieții să le observi destul de des…
Draga mea inimă, ia-ți câteva frunze verzi, pune-le cap la cap, ca și cum ai construi corăbioare, și strânge în ele picăturile de ploaie! Adună de câte ori se ivesc! Astfel, vei ști de câte ori ai plâns!
De ce-n mâna stângă?
Pentru că-mi doresc ca stângăcia brațului să mai scape pe drum apa din frunze… Iar tu, când voi privi înapoi, să fie în pământ.