Închid ochii și-l văd. Mă ține strâns de mână într-o iarnă geroasă. Mergem spre gară pe-o stradă umbroasă din București. O stradă pe care astăzi cred c-aș vedea-o în toate străzile…
Ici-colo, zăpada se prelinge prin gropi nu prea adânci de noroi. Port în picioare cizme roșii. Singurele pe care le țineam “de bune” după ce veneam de la școală. Cam 9 ani îmi stă în suflet. Câte-un fulg răzleț se răzvrătește jucăuș pe hăinuța mea de-un vișiniu închis. Tata, se sucește din când în când și mă privește. Uneori îmi zâmbește. Nu vorbește prea mult. Așa-i felul lui. Ca și al meu.
-Ți-e frig, tată?
Îi răspund dând din cap că nu. Și-i urmăresc cu privirea șuba ninsă. Pașii mari și apăsați. Încă mă ține strâns de mână și mergem pe-o stradă în sufletul meu…

6 comentarii

  1. ” Închid ochii și-l văd”……………
    pe TATA vesel și bucuros că mi-am serbat în 12 FEBRUARIE 2003 ZIUA de NAȘTERE alături de EL , rămas VĂDUV încă din noiembrie 1991 ………………….
    A fost ULTIMA noastră întâlnire ,
    căci, pe 14 MARTIE 2003 ,
    s-a dus după credincioasa lui SOȚIE și buna mea MAMĂ ,
    DUMNEZEU să-i odihnească în PACE pe AMÂNDOI ! 🙂
    Weekend plăcut, Vali ! 🙂
    Alioșa .

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s