Vine o vreme când înțelegi că prieteniile strigate în gura mare sunt de fapt cele mai șubrede. Că oamenii sunt direct proporțional cu ceea ce gândesc și de cele mai multe ori, multitudinea de întâmplări promise, dispar la prima bătaie a vântului ca frunzele-ngălbenite la sfârșit de octombrie… Si-atunci înțelegi cat valoreaza un prieten – exact cât cuvântul lui..
Vine o vreme când înțelegi că singurul pe care te poți bizui și cu care poți porni în orice moment la drum ești tu. Restul sunt în viața ta doar niște trecători în trecere…
Vine o vreme când înțelegi că întregul sufletului tău e mult mai important decât toate castelele lumii… că fericirea e un termen de dicționar căruia îi găsești definiția clară în zâmbetele ori lacrimile tale…
Vine o vreme când…
Mozaic de gânduri 
Adevărat !!
ApreciazăApreciază
Multumesc!🤗❤️
ApreciazăApreciază
Frumos spus ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Mihaela!💖
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vremea aceea stiam ca nu exista,prin prisma copilariei nu acceptam asta sa se intample,pentru ca nimeni nu dorea sa ne strice visul perfect,era timp si de asta,dureros de adevarat ,a sosit din pacate transformata de maturitatea realitatii in care ne desfasuram activitatea..
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Momentul ăla vine după mulţi paşi greşiţi. Dar şi când vine… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da…🤗
ApreciazăApreciază
Foarte adevarat!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Lorin!
ApreciazăApreciat de 1 persoană