Uneori, copilăria…

Uneori, copilăria îmi stă pe genunchi și-mi șoptește despre viață… Îmi desenează pe obraji cerculețe mari pe care le colorează atent. Înainte s-așeze pensula, adună culorile de pe aripile fluturilor. Pe buze îmi scutură puf de păpădie. Mi-l lipește ținând apăsat cu vârful degetelor. Insistă acolo unde alunecă. Apoi sare coarda râzând în palmele mele. […]

Citeşte mai mult

Povestea șoaptelor

În inima mea, uneori, șoaptele-mi stau de vorbă. Povestesc despre întâmplări și cuvinte. De pildă, șoaptele de astăzi caută să explice șoaptelor de ieri, de ce florile albe și dese din grădină s-au scuturat. De ce dimineața le-a găsit rătăcind pe pământ. Oare dacă n-ar fi venit dimineața… ?! rostește gânditoare cea de ieri.Dar ce […]

Citeşte mai mult