Uneori, copilăria…

Uneori, copilăria îmi stă pe genunchi și-mi șoptește despre viață… Îmi desenează pe obraji cerculețe mari pe care le colorează atent. Înainte s-așeze pensula, adună culorile de pe aripile fluturilor. Pe buze îmi scutură puf de păpădie. Mi-l lipește ținând apăsat cu vârful degetelor. Insistă acolo unde alunecă. Apoi sare coarda râzând în palmele mele. Dă la vale amintirile peste tâmpla mea călie spunându-mi c-ar vrea să le aud. Prea am crescut și le-am uitat… O lacrimă dulce-amăruie mi se scurge la colțul ochiului. Nu mi-o vede. O înlătur în grabă și-o ascund.
Ea încă cântă. Și dansează. Singură. Eu tresar și-o privesc. Și din când în când mă ridic, o strâng în brațe și o mângâi…

8 gânduri despre &8222;Uneori, copilăria…&8221;

  1. ecaleopi 21 iun. 2020 / 08:00

    Frumoase cuvinte! Deși nu par multe, sunt atât de bogate, în… copilărie, și o reflectă în întreaga sa lume!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Atipica 21 iun. 2020 / 11:21

    E bine sa pastram sufletul de copil…sau macar sa ne mai aducem aminte de el din cand in cand. Daca am face asta, multe lucruri rele nu s-ar intampla!
    Te-am gasit plimbandu-ma prin blogosfera…fain blog 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  3. Liliana 5 iul. 2020 / 11:57

    Emotionant! M-ai facut sa imi aduc aminte de clipele minunate traite in copilarie cand imi placea sa ma retag si sa ma joc singura in universul meu.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s