Oameni mici, oameni mari

Unii oameni au tendința de a-ți îndesa în inimă neputința. Ca și cum ar “scăpa” involuntar din mâini pietre în traista ta…
Doar că sufletul nostru nu-i o traistă. Nu-i un depozit în care oricine își poate arunca propriile dezamăgiri. Ceea ce nu i-a reușit lui, nu înseamnă că nu-ți va reuși și ție. Piatra pe care o “scapă” este doar un motiv. Motivul neîmplinirilor sale. Frustrare. “Părerea” lui care coboară prin cuvinte aripile din sufletul celuilalt, vorbește, în fapt, despre el. Despre cât de mic este în inima sa. Coborându-i-le nu înseamnă că se vor înălța ale sale. Stingând lumina celuilalt, nu înseamnă că el va lumina mai mult. Aruncând cu pietre in aripile unei păsări, nu înseamnă că, doborând-o la pământ, el va putea să zboare în locul ei. <<Cu penele altuia te poți împodobi, dar nu poți zbura cu ele>> spunea Lucian Blaga… Oamenii mari știu asta. Oamenii mici nu.

Un gând despre „Oameni mici, oameni mari

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s