Astăzi, inima mea…

Astăzi, inima mea e o riglă. Măsoară și trasează linii creând diferite forme geometrice. Ea hotărăște lungimea laturilor. De pildă, acum o oră, desenase un triunghi. Ciudat, nu? De ce să aleagă un triunghi cu trei brațe când există dreptunghiul cu patru brațe… N-am s-o trag la răspundere. Cum simte, așa desenează! De câteva minute a început să traseze linii paralele. Întruna. Doar ea știe de ce… Probabil că, astăzi, simte paralel. Ce bine! 🤭🙂

Norocul

Când eram copil mă tot întrebam ce înseamnă norocul. Tot auzeam pe mama spunând: eei, dacă nu-i și noroc, degeaba! M-am făcut mare și am așteptat să-l cunosc. Îl știam doar din auzite. În toată copilăria, mi-l imaginasem în multe feluri. Ba un fel de crai îmbrăcat în haine regești care trece prin fața curților și apasă pe zăvor doar acolo unde vrea el. Ba un prinț care vine pe neașteptate, se îndrăgostește de mine și trăim fericiți până la adânci bătrâneți. Ba un bilet oarecare câștigat la loterie care să-mi schimbe viața peste noapte ș.a.m.d. Oricum s-ar fi ivit în calea mea, îl așteptam și nădăjduiam c-o să vină. Până în ziua în care am înțeles că norocul, de fapt, suntem noi într-o proporție de 50% și 50% Dumnezeu. Că de fapt totul depinde doar de cât de mult ne dorim să realizăm un lucru. Lucru peste care să-și treacă bagheta magică Bunul Dumnezeu. Căci am văzut cazuri în care, oricât de mult s-a dorit, dacă Dumnezeu n-a vrut, nu s-a înfăptuit. Norocul se află în alegerile noastre. Cu cât alegem să ocolim mai mult gropile, cu atât neșansa de a cădea în ele, este mai mică. E adevărat că există cărări anevoioase pe care, uneori, viața le alege în locul nostru. Nu-i întâmplător. Drumurile acestea poartă-n gropile lor lecții. Și doar căzând le putem învăța. Neșansa ne învață, de cele mai multe ori, să prețuim șansa!