Norocul

Când eram copil mă tot întrebam ce înseamnă norocul. Tot auzeam pe mama spunând: eei, dacă nu-i și noroc, degeaba! M-am făcut mare și am așteptat să-l cunosc. Îl știam doar din auzite. În toată copilăria, mi-l imaginasem în multe feluri. Ba un fel de crai îmbrăcat în haine regești care trece prin fața curților și apasă pe zăvor doar acolo unde vrea el. Ba un prinț care vine pe neașteptate, se îndrăgostește de mine și trăim fericiți până la adânci bătrâneți. Ba un bilet oarecare câștigat la loterie care să-mi schimbe viața peste noapte ș.a.m.d. Oricum s-ar fi ivit în calea mea, îl așteptam și nădăjduiam c-o să vină. Până în ziua în care am înțeles că norocul, de fapt, suntem noi într-o proporție de 50% și 50% Dumnezeu. Că de fapt totul depinde doar de cât de mult ne dorim să realizăm un lucru. Lucru peste care să-și treacă bagheta magică Bunul Dumnezeu. Căci am văzut cazuri în care, oricât de mult s-a dorit, dacă Dumnezeu n-a vrut, nu s-a înfăptuit. Norocul se află în alegerile noastre. Cu cât alegem să ocolim mai mult gropile, cu atât neșansa de a cădea în ele, este mai mică. E adevărat că există cărări anevoioase pe care, uneori, viața le alege în locul nostru. Nu-i întâmplător. Drumurile acestea poartă-n gropile lor lecții. Și doar căzând le putem învăța. Neșansa ne învață, de cele mai multe ori, să prețuim șansa!

2 gânduri despre „Norocul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s