Când pleacă vara ia cu ea toți fluturii. Câmpiile verzi și lanurile de grâu. Întoarce invers zâmbetul Florii-Soarelui până-i cad semințele. Picură rouă în bolovani. Iar copacilor le-apasă cu tristețe pe trunchi. Atât de mult încât brațele-i cad, iar el se usucă, uneori, de dor…Când pleacă vara, Soarele începe să plângă.În fiecare zi, din ce […]

Citeşte mai mult

Dacă te-ai fi oprit în loc m-ai fi auzit, vântule! Mi-ai fi auzit strigătele de dor. M-ai fi văzut cum îmi tremură inima de fiecare dată când mă prind de mână amintirile cu ei, cei pe care i-ai luat cu tine pentru totdeauna. Când cineva pe care l-am iubit pleacă să adune stele, rămânem fără […]

Citeşte mai mult

Am auzit mămici exprimându-se așa: “nu prea ne înțelegem bine, eu sunt zodia x, ea e zodia y…”Pe bune, mamelor…?!De când în relația dintre o mamă și fiica sau fiul ei, intervine o zodie?Nu există “nu ne înțelegem din cauză că…”. Nu! O mamă și fiica/fiul ei se vor înțelege mereu. Așa e normal, așa […]

Citeşte mai mult

Descuie-ți ușa inimii si caută-n hambare sacii cu bucurie pe care ai reușit să-i strângi!Caută-i și pe cei cu tristețe! Caută-i ca să-i verși! Sunt convinsă că ăștia-s mai mulți… De obicei, noi, oamenii, strângem lacrimile și aruncăm zâmbetele. Îmbrăcăm sufletul cu ploi și-l învelim cu frunzele palide ale toamnei. Acoperim soarele în speranța ivirii […]

Citeşte mai mult

Oglinda îmi stă la câteva secunde distanță. Mă uit la cafeaua din aburii căreia ies o groază de planuri. Cea mică doarme. Cealaltă rotește în mâini niște piese de puzzle. E liniște. Atât cât o fi.Doi copii am. Și ce buni și frumoși ai putut să mi-i dai, Doamne! Slavă Ție!Dacă-i greu să fiu mamă…?!Am […]

Citeşte mai mult

Bunătatea nu-i un cuvânt alcătuit din litere pe care le expunem la Soare asemeni unor rufe proaspăt spălate ca să arătăm lumii cât de luminoși și curați suntem.Nu se agață cu clești de plastic pe sârma de metal a vieții… Bunătatea este un fel de a fi.Nu se îneacă în volbura apei. Nu se încolăcește […]

Citeşte mai mult

N-aș îndrăzni niciodată să corectez un om în a cărui viață stau înălțate fapte mărețe.Un om în a cărui vorbă cuvintele nu se leapădă una de alta.Un om în a cărui casă stau la temelie stâlpii demnității.Un om în a cărui ființă curge luciul apei.N-aș îndrăzni să corectez un astfel de om. Niciodată.Am văzut oameni […]

Citeşte mai mult

Iubirea dată de la Dumnezeu se-mpletește cu văzduhul și s-așază pe aripile lumii. Nu se forțează. Și nici nu se caută scormonind în adâncuri. Vine singură, într-o zi, și își așază tălpile pe inima ta. Doar pe-a ta. Și, de cele mai multe ori, nu mai pleacă niciodată…Ce-i de la El , are zbor precis. […]

Citeşte mai mult

Își potrivea broboada de cum dădeau zorile. Apoi își spăla fața cu apă rece din fântână și privea câteva secunde spre cer. Își punea tălpile în gumari și mergea în dosul bătăturii. Lua în mână o găleată cu grăunțe și mergea la păsări. “Bleanda naibi… Șu! Stai că-ți arunc și ție… Ia uite, flămândele boalii, […]

Citeşte mai mult

Cine sunt eu?Cine ești tu?Cine e el?Eu, tu, și el suntem bucăți de clipe. De speranțe. De visuri. Suntem distanța dintre sunt și nu sunt. Între a fi și a nu fi, există doar nu. Prin urmare, e atât de mică distanța de la naștere și până la moarte…Conștientizăm, oare, că a fi este substanța […]

Citeşte mai mult