Hai, urcă-te pe scenă!

Hai, urcă-te pe scenă!
Hai, omule! Ia-ți rolul în serios și joacă-l!
Fii cel mai bun actor! Râzi, plângi, tăvălește-te pe întinsul scenei, rostogolește-te! Pansează-ți juliturile și ridică-te! Încetează să te lamentezi!
Hai, șterge-ți lacrimile și ia-o de la capăt! Ai aripile lui Dumnezeu în tine!
Știu! Vor fi mulți care vor trece nepăsători pe lângă tine. Vei primi sfaturi. Vei primi critici. Dar, tu n-ai nevoie de : “ți-am spus eu…” Tu ai nevoie de tine! Privește-te în oglindă! Coboară în sufletul tău! Întinde-ți mâinile și strânge-te în brațe! Iubește-te! Doar pe tine te ai…
Da, ai greșit! Și? S-arunce cu piatra care-i făr’ de greșeală! De observatori și moraliști e plină scena vieții…
Construiește-ți zid al înțelepciunii din fiecare lacrimă! Înalță-te! De pe zidul acesta toate se vor vedea atât de neînsemnate și mici…
Le-auzi?! Sunt aplauzele Regizorului!
Nu-ți vine să crezi? Rolul tău s-a încheiat!
O să cadă cortina!
Hai, ia-ți sufletu’-n brațe! Zâmbește-I Scenaristului! Fii mândru, omule! Ai reușit!